Un batrinel bonom, cu replici ivite din intelepciunea rabinica. Asa pare, la prima vedere, Menahem Pressler, pianist cu master class-uri in toata lumea si fondator al unuia dintre cele mai longevive triouri cu pian, „Beaux Arts“. Il intilnesc la Intercontinental, flancat de cei doi colaboratori, violonistul englez Daniel Hope si violoncelistul brazilian Antonio Meneses. Ultimul imi spune ca abia s-au intors de la repetitii si ca sint pe fuga. „Zece minute, e OK?“, negociez. „Daa“, raspund cei trei, vizibil usurati. „Care este cheia longevitatii trioului nascut acum jumatate de secol?“, vine prima intrebare. Un cliseu care primeste un raspuns pe masura. „Mai intii sa ai succes, apoi sa ai o viata lunga, dar mai ales sa nu pierzi dorinta de a cinta“, raspunde Pressler, nascut in 1923, intr-o familie de evrei germani. „Putini iubesc arta asa cum o face Menahem. De aceea a supravietuit trioul“, completeaza mai junele Hope.

Laureat cu Prix Mondial du Disque, trioul a cintat pentru mai multe generatii, fiecare cu gusturile ei. „Acum lumea e mai receptiva la muzica de camera. In trecut, era interesata mai degraba de recitalurile solo sustinute de asa-zisele 'staruri>>. Acum oamenii vor sa asculte si cvartete sau triouri, multe fiind piese mari, nu 'bombonele>>“, spune Pressler. La fel de orgolios este si cind vine vorba despre simfonii, la care „oamenii merg pentru ca vor sa fie vazuti, pe cind in muzica de camera, socializarea nu este asa de importanta, cit este dorinta de a avea o satisfactie interioara ascultind un concert pe cinste“.