Biliard, Internet cafe, sala de fitness, sauna si terenuri de baschet. Sint doar citeva dintre distractiile de care beneficiaza militarii americani stationati la aerodromul din Mihail Kogalniceanu. Pentagonul a investit serios in aceste facilitati, unele inca in curs de amenajare. In afara cazarmei, locul favorit de distractie al militarilor este hotelul Emi, din Kogalniceanu. In plus, comandamentul organizeaza uneori excursii in grup pe plaja de la Mamaia. Asta, in timpul liber. In perioada de antrenament, militarii se pregatesc pentru un exercitiu comun cu armata romana, ce se va desfasura la Babadag.

Comandantul unitatii, locotenent-comandorul Adrian Vasile, subliniaza ca baza in care sint gazduiti americanii ramine o baza romaneasca. Imi da senzatia ca incearca sa-si marcheze teritoriul. Il intreb cum se intelege personalul roman cu cel american, iar el imi raspunde sec: „In engleza“.

Prima oprire este la dormitoare. Sint de fapt containere care pot fi usor asamblate si dezasamblate. Capitanul Edward Kim, inginerul care le-a proiectat, este sud-coreean si s-a casatorit de curind cu o conationala. Nu o vede prea des, deoarece militarii americani nu-si pot aduce familiile in baza de la Kogalniceanu.

Containerele in care locuiesc militarii au fost aduse din Bosnia si Kosovo, dupa ce zona fostei Iugoslavii s-a mai detensionat. Au fost transportate cu camioanele. Cea mea grea parte a fost asamblarea, deoarece, odata ajunsi in Romania, au constatat ca multe suruburi si piese mici s-au pierdut pe traseu. Din exterior, dormitoarele arata ca niste gherete RATB. In interior, aerul conditionat ofera o temperatura suportabila, dar mobilierul sumar aminteste de camerele de camin din Regie. Lipsesc doar paturile etajate. Dormitoarele sint de doua feluri: camere mici, de cite doua persoane, si dormitoare-gigant, in care pot sta 72 de oameni. Deocamdata, doar primele sint functionale. Camerele uriase abia au fost instalate si asteapta sosirea unor noi transe de militari, ca sa-i gazduiasca.

Citeste si:

Sergentul Richard Holm, care imi arata camera lui, ma intimpina cu un zimbet larg. „Am facut curat inainte sa vii“, imi spune el rizind. Imi da voie sa-i fac citeva fotografii, linga patul frumos aranjat. Se gindeste sa-i trimita pozele mamei sale. „N-o sa-i vina sa creada ca acela e patul meu. De obicei e vraiste“, imi spune. Fiecare modul de cite doua paturi are si o baie incorporata. Nu e insa functionala. Inginerii nu au avut timp sa o amenajeze corespunzator. Exista insa un container separat, care gazduieste grupul sanitar. Are dusuri, toalete si apa calda curenta. Nu e luxos, dar ofera confortul necesar militarilor si, cel mai important, totul sclipeste de curatenie.

Vizitez apoi sala de fitness. E destul de mare, dotata cu aparate de ultima generatie. Se umple, de obicei, spre seara. Alaturi de sala de forta este instalata o camera mai mica cu mese de biliard, jocuri video si citeva carti. O mina de militari romani se destind la o partida de biliard, iar un tinar in haine civile sta concentrat asupra joystick-ului, in fata unui ecran gigantic.

La iesirea din salonul de biliard, intram pe un teren de baschet acoperit. La marginea terenului se afla o masa de ping-pong. Insotitorii mei imi spun ca mai exista un teren de baschet in aer liber. Militarii il folosesc pe cel acoperit doar cind afara e vreme urita. Piesa de rezistenta a centrului de recreare e insa sauna. Deocamdata, e in constructie - doar o sala de dimensiuni mici, captusita cu lemn si izolata termic. Va fi data in folosinta in curind. Orice soldat trebuie sa fie in forma buna. Acesta este si motivul pentru care unii americani evita sa manince mincare traditionala romaneasca - ingrasa!