Una dintre formele lui insa, care poate fi oricand turnata in tipar mistic, e cunoscuta cu precadere in randul istoricilor si antropologilor.

In „Manualul Gulagului”, al lui Jacques Rossi, argoticul „vaca” e definit ca acel detinut, incepator sau neexperimentat, luat in cazul unei evadari ca sa serveasca drept hrana unui alt condamnat, care joaca rolul protectorului sau initiatului.

Pornind de la aceasta practica reala si de la existenta, la fel de reala, a sectelor ruse de scopiti, adepti ai castrarii religioase, James Meek scrie un roman aburind de pasiuni omenesti si chemari divine.

Scheletul osos al cartii e prin urmare faptul concret - si aici formatia de jurnalist a autorului isi spune cuvantul -, iar carnea fictionala care il imbraca e apetisanta si nelinistitoare.