Antonioni a cunoscut recunoasterea internationala cu trilogia sa din care fac parte filmele “Aventura” (1960), “Noaptea” (1961) si “Eclipsa” (1962), dar si cu “Desertul rosu” (1964). Cu “Blow-up” Antonioni castiga, in 1966, Palme D' Or la Cannes. Niciodata nu poti fi sigur de ceea ce descoperi, iar realitatea uneori nu este cea vizibila, astfel este creata capodopera sa “Blow-up”.

Saptamana este cu siguranta una neagra pentru cinematografia mondiala: dupa decesul lui Ingmar Bergman si al lui Michel Serrault, un alt mare cineast al lumii se stinge: Michelangelo Antonioni. Regizorul, in varsta de 94 de ani, a decedat luni seara la domiciliul sau, a anuntat agentia de presa ANSA, citand un apropiat al familiei. S-a stins luni, catre ora 18.00, “linistit, in fotoliul sau, avand-o alaturi pe sotia sa, Enrica Fico”, potrivit ANSA, care spune ca va fi deschisa o capela astazi la primaria din Roma. Funeraliile vor avea loc la Ferara, acolo unde Antonioni s-a nascut la 29 septembrie 1912. Antonioni, premiat la Cannes in 1967 pentru “Blow-up”, a realizat de asemenea capodoperele “Aventura” (1960) si “Desertul rosu” (1964). De ceva vreme avea dificultati in a se deplasa si a vorbi, dupa un accident cerebral, survenit in 1985. Ultimii ani si i-a dedicat picturii, iar lucrarile lui au fost expuse toamna trecuta la Roma.

Antonioni: cinematograful privirilor elegante

Michelangelo Antonioni s-a nascut la Ferara, in 1912. Clasele primare le face in orasul natal, apoi urmeaza cursurile Universitatii din Bologna. Isi petrece copilaria si adolescenta in peisajele cetoase si noroioase ale Italiei de Nord, care il vor marca. Crescut intr-un mediu burghez, el manifesta inca de timpuriu un gust pentru literatura si arte frumoase. Picteaza, deseneaza, scrie. La 20 de ani descopera teatrul si cinema-ul. In jurnalul local isi publica primele scrieri si, in acelasi timp, critica de film. La 27 de ani decide sa se consacre artei cinematografului si se instaleaza la Roma. Cunoaste perioade dificile, dar intra in cercurile intelectualilor care, in timpul regimului fascist, pregateau marea eliberare care va fi neo-realismul. Primele sale articole apar in Revue de Cinema, inca de la inceputul anilor 1940. Cateva luni mai tarziu i se refuza colaborarea deoarece scrierile sale erau prea angajate. Se indreapta apoi catre alte colaborari ( cu scenaristi, cu Rossellini pentru “Un pilot se intoarce”, l-a asistat pe Marcel Carne in Franta in timpul filmarilor la “Vizitatori de seara”), si realizeaza in 1943 un scurt-metraj despre un subiect care i-a ramas in inima: “Oameni de pe Po”. Astazi se pastreaza o versiune mutilata a filmului. Acest film, ce dateaza din acelasi an ca “Obsesia”, arata ca preocuparile lui Antonioni erau acordate cu cele mai lucide constiinte ale tarii sale din acea epoca. Imediat, in timpul evenimentelor care au zguduit violent istoria italiana, Antonioni are o viata grea. Pentru a-si castiga strictul necesar el traduce in italiana cateva romane frantuzesti, lucreaza cu Visconti la proiecte care nu aveau producator. In 1950 Antonioni semneaza primul lung-metraj. Nu va deveni cunoscut decat dupa lansarea “Aventurii”, in 1960, film premiat la Cannes, cu premiul juriului. “Blow-up”, filmat la Londra in 1966, a castigat Palme D Or la Cannes, si de aici drumul catre Hollywood este mult mai usor. Aici realizeaza “Zabriskie Point”, in 1970, apoi “Profesiune: Reporter”, in 1975. Reintorcandu-se imediat in Italia o distribuie pe Monica Vitti (actrita fetis) pentru “Misterul lui Oberwald”, in 1980, apoi realizeaza “Identificarea unei femei”, in 1982.
In 1985, un accident cerebral ii provoaca o paralizie partiala si o cvasi-imposibilitate de a vorbi. Nu va inceta activitatea si ajutat de prietenul sau Wim Wenders va realiza “Dincolo de nori”, in 1995. Ultimul lui film “Eros” , dateaza din 2004 (Antonioni era in varsta de 92 de ani), avandu-i co-realizatori pe Wong Kar-wai si Steven Soderbergh.

Strigatul singuratatii

Citeste si:

Filmele lui Michelangelo Antonioni sunt un strigat de disperare al omului contemporan, al citadinului ce traieste intr-un mare oras si infrunta o mare singuratate. Personajele lui sunt pline de intrebari, nu ii inteleg pe ceilalti, dar nici pe ei insisi. Peliculele sunt de un estetism rafinat, cadrele lungi si statice ne coboara in vidul afectiv al personajului, care de multe ori, pare ca ar vrea sa absoarba intreaga lume. Doar in Dincolo de nori (1995), personajele se intalnesc si reusesc sa comunice pentru o clipa, chiar daca prin legaturi de dragoste ce frizeaza patologicul. Actiuni dramatice sporadice, care nu se tin intotdeauna de regulile scenariului, duc la ceea vrea de fapt regizorul sa exprime: sentimente vagi, stari sufletesti si idei. Are putine influente neorealiste, desi s-a format in perioada de inflorire a acestui curent. Acestea se vad mai mult prin descrierea claselor defavorizate ca in “Cronica unei iubiri” (1950) sau “Doamna fara camelii” (1953), unde protagonista, relativ saraca, este plasata intr-un mediu prosper, unde incearca sa parvina. Antonioni a cunoscut recunoasterea internationala prin trilogia: Aventura (1960), Noaptea (1961) si Eclipsa (1962), uneori considerata si tetralogie, alaturandu-i-se si “Desertul Rosu” (1964) din cauza unitatii de stil, amplasare sociala a actiunii, tema, structura narativa si personaje, (mai ales rolurile jucate de ubicua Monica Vitti). In “Aventura”, Antonioni si-a cristalizat stilul. Se poate spune ca, la fel cum personajele sale o cautau pe fata pierduta, regizorul era in cautarea unei metode de comunicare pe care a gasit-o in “Aventura”. In “trilogie”, regizorul italian devine mai interesat de abstractiunea spatiului, de poezia spatiului (aproape) gol. In “Blow-up” (1966), Antonioni atrage atentia ca dramele istoriei imediate nu sunt atat de importante, pe cat sunt cele care se petrec in abisurile profunde, pe care le gasim doar prin cercetare amanuntita. Totusi, niciodata nu poti fi sigur de ceea ce descoperi. In “Blow-up”, Antonioni face o subtila critica a neorealismului, care propovaduia punerea pe pelicula a realitatii si numai a realitatii. El pune problema daca ceea ce vedem este asa cum credem. Prin cercetare, ajungem la alte adevaruri de care nu suntem siguri, iar pelicula, nu poate fi un martor total obiectiv al realitatii. „Zabriskie Point” (1970) a fost filmul care i-a pus cele mai mari probleme in ceea ce priveste realizarea si difuzarea lui. Ajuns in SUA, Antonioni a vrut sa faca un film despre America. “Vad zece mii de oameni facand dragoste in desert”, a spus el. Si asa au inceput problemele. Total diferit de ambiguitatea complexa a lui Blow-Up, povestea din Zabriskie Point este simpla. Imprumutand din spiritul revolutionar al vremii, construieste o imagine negativa a autoritatii si materialismului care domina America si lumea. „Profesiune: Reporter” (1975) este un alt text deschis interpretarii, plin de reflexii asupra perceptiei, realitatii, identitatii si adevarului. Dupa un atac cerebral in urma caruia a ramas pe jumatate paralizat, Antonioni regizeaza „Dincolo de nori” (1995), in colaborare cu Wim Wenders, care il ajuta sa comunice cu echipa si il suplinea atunci cand se simtea rau. Multi critici au salutat intoarcerea maestrului, chiar daca putini au apreciat filmul. Prezenta personajului interpretat de John Malkovich, regizorul calator, un reflex autobiografic al autorului, este firul conducator al povestii, spectatorul participand la voyerismul acestuia. Povestile sunt momentane si tranzitorii, neavand legatura in spatiu si timp. Arata poate o concluzie a autorului, ca se poate ajunge la comunicare intre oameni si la o scurta perioada de fericire, dar este ceva temporar.

Filmografie - Regizor

2004 - Eros
1995 - Dincolo de nori
1982 - Identificarea unei femei
1980 - Misterul de la Oberwald


1975 - Profesiune: Reporter
1970 - Zabriskie Point
1966 - Blow-up (Palm D Or, Cannes)
1964 - Desertul rosu (Leul de Aur, Venetia)
1962 - Eclipsa (Premiul Special al Juriului, Cannes)
1961 - Noaptea (Ursul de Aur, Berlin)
1960 - Aventura (Premiul Special al Juriului, Cannes)
1957 - Strigatul
1955 - Prietenele (Leul de Aur, Venetia)
1953 - Invinsii; Dama fara camelii; Episodul Incercare de sinucidere; Dragoste in oras
1950 - Cronica unei iubiri

Filmografie - Scenarist

2004 - Eros
1966 - Blow-up
1964 - Desertul rosu
1962 - Eclipsa
I961 - Noaptea
1960 - Aventura
1950 - Cronica unei iubiri