"La Tragedie de Carmen", versiunea "neortodoxa" a lui Peter Brook (aleasa acum ca scenariu de Ion Caramitru pentru montarea sa din programul "Sibiu, Capitala Culturala Europeana 2007") dupa opera lui Georges Bizet, cu aranjamentul muzical al lui Marius Constant si libretul adaptat de Jean-Claude Carriere, a avut premiera acum 26 de ani, la Paris, a fost jucata timp de doi ani la Lincoln Center din New York, in succesive distributii; in doua dintre aceste distributii, spectacolul a fost inregistrat in 1983 la centrul parizian al lui Brook de la Theatre des Bouffes du Nord (Paris). Prelucrare, ea insasi, dupa Prosper Merimee, opera lui Bizet, "Carmen" e povestea unei frumoase tiganci din pricina careia multi barbati ajung sa-si distruga viata, de la caporalul Don Jose la toreadorul Escamillo.

Versiunea brookiana a celebrei "Carmen" renunta - pana la a deveni, spun criticii, "un fel de melodrama a la Pinter" - la mare parte din muzica, la orchestra extinsa, trei sferturi din distributie si schimbarile complexe de decor. In cazul spectacolului lui Caramitru, ultimul aspect se dovedeste definitoriu: scenografia e integrata arhitecturii autentice a curtii interioare de la Muzeul sibian de Istorie, care devine astfel parte a unui spatiu in acelasi timp fictiv-teatral si real-concret.