O pledoarie pentru bun-simt, nuante, discernamint si pentru necesitatea umorului. Asa s-ar putea descrie, pe scurt, volumul in care sint cuprinse articole, eseuri si texte ale conferintelor adunate timp de cinci ani de Umberto Eco, cel care a facut din ambitia de a vorbi pe limba tuturor, fara a spune cu nimic mai putin, o marca personala. „Inainte ca racul. Razboaie calde si populism mediatic“, volum recent aparut la Editura Rao, aduna texte prin care reputatul semiotician a radiografiat la zi zonele de turbulenta cu care a inceput, in forta, secolul douazeci si unu, iar aici termenul „forta“ e incarcat de cel mai concret sens cu putinta.

Mai precis, Eco analizeaza, cu o lupa clinica, evenimente ale perioadei 2000 - 2005, de la 11 septembrie la razboaiele din Afganistan si din Irak sau spectrul terorismului si pina la ascensiunea necenzurata a unor politicieni fara pedigri, dar cu potential de rating, de tipul lui Silvio Berlusconi. Acestea sint doar citeva dintre punctele nevralgice ale acestui debut de secol de care Eco se apropie cu tactul unui expert in teoria argumentarii si a analizei de discurs. Iar semioticianul se recomanda astfel, fara morga academica, in pagini in care diseca, suplu si curat, mostre din discursurile prin care cei care detin puterea incearca, pe rind, s-o legitimeze si apoi s-o impuna.