Intr-adevar, atat Regina Elisabeta (Carmen Sylva), cat si Regina Maria se bucurau de popularitate si au fost nu numai figuri centrale ale vietii mondene a epocii, ci s-au remarcat si in cercurile artistice, fiind laudate si apreciate pentru talentul lor
literar.

Regina Elisabeta, care si-a ales ca pseudonim literar numele Carmen Sylva, a scris poezii, teatru, iar prietenia cu scriitorul francez Pierre Lotti devenise celebra.


Regina Maria a pictat, a scris povesti pentru copii, romane, poezie, iar "Povestea vietii mele", cele trei volume de memorii, au fost adevarate best-seller, in toata lumea.
De altfel, se pare ca tocmai acest succes al "Povestii vietii mele" ar fi determinat-o pe Regina sa inceapa lucrul la un ultim volum de memorii, pe care l-a numit, tocmai pentru ca era scris la un moment in care, scrie Regina, "viata mea (...) cu trecerea anilor a devenit din ce in ce mai putin viata mea", "Capitole tarzii din viata mea".

Volumul, venind in continuarea celor trei din seria "Povestea vietii mele", este important pentru ca pana in urma cu cativa ani toata lumea a fost convinsa ca s-a pierdut. Banuit de pierderea sa a fost chiar Carol al II-lea, care, conform ultimei secretare a Reginei, Christine Galitzi, ar fi dispus distrugerea manuscrisului dupa moartea mamei sale.