Maestre Rinaldo Muratori, care este momentul, in cariera, in care un muzician alege sa devina dirijor?

— Este dificil de stabilit acest lucru, depinde de fiecare instrumentist in parte, de intentiile si visele sale in cariera. Eu unul imi aduc aminte ca toata viata mi-am dorit sa fac asa ceva. Aveam doar patru-cinci ani si tin minte ca, la casa noastra de langa Roma, bunicul avea un vechi patefon la care ascultam deseori uvertura la "Cotofana hoata" de Rossini, cantata la acordeon. Ma urcam
mereu pe zidurile din curte si dirijam o orchestra imaginara. Ma simteam foarte fericit cand dirijam la patru ani si nu cred ca m-as plictisi vreodata de aceasta activitate. Parintii mei mi-au spus mai tarziu ca in acele momente era foarte clar pentru ei ca voi deveni un muzician.

Cum ati inceput studiile muzicale si cum ati trecut la dirijat?

Citeste si:

— M-am nascut la Roma si am urmat acolo si primele mele studii muzicale. Ai mei m-au trimis la pian, vioara si canto. M-am specializat in aceste domenii muzicale, dar la un moment dat mi-a venit o idee pe
care am considerat-o geniala.
Am pus-o pe hartie - era o bucata muzicala compusa de mine - si, student fiind, am cautat pe cineva care sa dirijeze creatia mea muzicala, care suna foarte simfonic, daca pot sa spun asa. Nu am gasit pe nimeni si atunci am decis s-o dirijez chiar eu, pentru ca aveam destui colegi instrumentisti. Mi-a placut si am continuat sa ma specializez in arta dirijatului, care e o activitate foarte complexa. Era in 1976, si am continuat apoi un an de studii in dirijat la Conservatorul din Roma.
Apoi, am obtinut o bursa pentru specializare in dirijatul orchestrei la Conservatorul din Viena, si atunci am inteles definitiv ca acesta va fi drumul meu in viata.