Abia intuiesti, in silueta ei firava, vedeta care pasea pe covorul rosu, la Cannes, in urma cu o luna. Laura Vasiliu, interpreta rolului Gabita din "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" are puritatea omului nepervertit de succes si timiditatea unei scolarite in prima zi de scoala. Farmecul ei subzista intr-o modestie pe care rar o regasesti in randul actritelor de Bucuresti, versate in a-si vinde imaginea la emisiuni cu rating. Poate faptul ca este angajata la un teatru de provincie - "Tony Bulandra" din Targoviste - sau ca a fost educata de o mama cu profunda credinta in Dumnezeu i-a cultivat acea aura de om cu dragoste de profesie, lipsit de orgoliul recunoasterii publice. Trofeul Palme d’Or obtinut de filmul lui Cristian Mungiu, la care subscrie, cu modestie, este cea mai frumoasa intamplare din cariera ei de actrita. A povestit despre toate acestea la o terasa in parc.

La locul de intalnire - McDonald’s-ul de langa Cismigiu - a sosit o fata slabuta, cu alura de studenta la Litere. Efectul ochelarilor cu rama subtire, probabil, pe care ulterior i-a scos! A venit cu autobuzul 335, din zona Bucur Obor, unde locuieste. Nu are timpul limitat, nu ne-a facut sandvis intre doua intalniri. Nu, nu este vedeta, a precizat Laura Vasiliu. Postura asta, "post-Cannes" a coplesit-o oarecum si emotia acelor zile inca mai subzista: "O fericire fara margini, asta am simtit la Festival. Organizatorii s-au purtat cu noi de parca eram niste printi. Initial, am crezut ca totul facea parte dintr-un protocol. Dar caldura si afectiunea lor erau cat se poate de sincere! Dupa vizionare, au venit la noi doua fete, cu lacrimi in ochi: "Filmul vostru ne-a terminat. Este minunat ce ati facut!". "Toti ne-au dat sentimentul ca am facut ceva extraordinar!".

"Tipam si eu, si mama"

Citeste si:

Dupa cinci zile la Cannes, actorii din filmul Lui Cristian Mungiu au plecat spre casele lor, festivalul mergea mai departe. "Aveam spectacole la teatru, si eu si Vlad (Ivanov), iar Anamaria (Marinca) avea filmare. Ni s-a spus «Fiti pregatiti duminica, daca e vreo sansa, veniti inapoi». Cum nu ne-a chemat nimeni, mi-am zis: e clar, n-o sa luam vreun premiu. in seara galei aveam spectacol la Targoviste si am fugit dupa, cu prietenii, acasa, sa vedem premiile la tv. A trecut o jumatate de ora si nu luam nimic: «Doamne, nu e posibil, dupa ce ne-a laudat presa atata! Un premiu mic sa luam macar!», ma rugam. Se dadusera toate, mai ramasese Palme d’Or-ul si am zis gata, asta a fost tot. Eram jos, langa pat, trista, dezamagita. Cand am auzit «Quatre… », am simtit un fel de lesin, o cadere interioara, apoi am inceput sa urlu. Filmul nostru castigase Palme d’Or-ul. A sunat si mama. tipam amandoua, nu ne mai intelegeam, asa de mare era emotia". A doua zi, parintii Laurei dadeau interviuri, in curtea casei lor, din centrul orasului Piatra Neamt, plina de ziaristi. "Mama, foarte credincioasa, s-a rugat mult si avea convingerea ca se va intampla ceva frumos la Cannes", spune Laura.

Vecina cu Julianne Moore

"Ne-a impresionat caldura cu care am fost primiti. Am fost cazati la Carlton, cel mai luxos hotel din statiune. Nici n-am intrat bine si am primit un buchet imens de flori albe. in fiecare zi gaseam in camera cadouri, cosmetice, parfumuri, am primit un colier Armani foarte frumos… Camera mea era perete in perete cu a actritei Julianne Moore, am mers deseori in lift cu ea. Este atat de dulce, atat de copila, altfel decat in rolurile in care o stim. Avea o dragalasenie pe chip, un fel atat de firesc de a se purta. Pe covorul rosu ne-am intersectat cu Leonardo Di Caprio, foarte stapan pe el, fata de noi, care eram crispati si n-aveam acea lejeritate a vedetelor de la Hollywood. La petrecerea de pe iaht - nu unul imens, cum vedem in filme, ci unul micut, dar foarte elegant - toata lumea ne facea complimente, spuneau ca am facut un film uluitor! La Cannes traiesti o magie - magia aia inca nu s-a stins! Dar nu visez la premii! Tot ce-mi doresc este sa am contracte in continuare".