-Iata-va in plin turneu, nu unul oarecare, ci un fel de "ocolul pamantului in 20 de zile". Þinand cont de toate aspectele - financiar, de management, de timp fizic, de relaþii diplomatice pe care le implica orice schimb cultural intre diferite þari - cum s-a preparat reþeta acestui turneu cu popas ºi la Sydney?

- In ceea ce ma priveºte, acest turneu a insemnat demisia mea de la Teatrul Odeon. Punand faþa-n faþa demisia cu ºansa de a performa pe mai multe continente, in 20 de zile, nu ºtiu daca pot vorbi atat de pierdere, cat de caºtig, unul de natura pur spirituala, pur umana ºi nicicum pe ultimul loc, profesionala. La Odeon, cand i-am spus Dorinei Lazar ca am decis sa dau curs invitaþiei de a participa la turneul ISAKC 2007, am fost pus in situaþia de-a alege: Odeonul sau turneul. Nu se poate spune ca pleci in jurul lumii de cate ori ai chef, aºa ca n-am vrut sa ratez ocazia. Am ales, evident, turneul. De altfel, nu sunt primul care se confrunta cu o situaþie de gen.

Anul trecut, acelaºi lucru i s-a intamplat ºi Adrianei Trandafir. S-ar putea inþelege ca aº avea resentimente privind spaþiul ingust in care (n-)am putut negocia cu Dorina Lazar - ori alba, ori neagra!- dar nu e aºa. Am suficienta capacitate empatica pentru a inþelege ºi poziþia Dorinei, ca director de teatru. In plus, nu am ramas descoperit. Aveam o jumatate de norma la Teatrul din Ploieºti, acum o sa am acolo norma intreaga.

- "Mascariciul" pare sa fi fost cireaºa de pe tort in programul acestui turneu, judecand dupa reacþiile publicului. Cum aþi ajuns sa scrieþi scenariul acestui spectacol?

- E cireaºa de pe tort pentru public, ceea ce face ºi mai trist faptul ca spectacolul acesta a trecut nebagat in seama de UNITER, pur ºi simplu nu "l-a vazut". "L-au vazut" insa, ca pe un spectacol interesant, cei din India, Singapore, Australia, Coreea, China, Kuala Lumpur, Germania, Israel. Cat despre scenariul "Mascariciului", cum l-am scris, i l-am aratat lui Malaele.

Raspunsul lui a fost tranºant : "Maine ne-apucam de treaba!". Cehov era oarecum nedumerit (ca sa nu zic ca a murit de-a dreptul trist pe chestia asta) ca el scrie comedie ºi lumea(-i) joaca drama. Eu i-am descoperit, intr-o nota personala, umorul. Am vrut sa-i parcurg toate textele ºi sa fac un scenariu. Am plecat de la "Cantecul lebedei", dar am trecut ºi prin alte texte cehoviene si-am prelungit cele doua personaje pana a ieºit un show in sine. Horaþiu a regizat spectacolul. Incurajat, am vrut sa fac un one man show ºi l-am facut dupa "Despre efectul daunator al tutunului", finalizat in "Momaia".

Tamara Buciuceanu, pusa-n tema, m-a-ntrebat: "Da’ cu mine nu vrei sa joci nimic? Pune mana ºi scrie!". ªi-am scris. Aºa se face ca am un nou scenariu, dupa schiþa" Proasta ºi capitanul la pensie". O peþitoare vrea sa-ºi bage nepoata - fata fara zestre, dar stalucita cantareaþa de opera - pe gatul unui general pensionat, care tocmai cauta sa se-nsoare. Aici Tamara are o partitura interesanta, care ne aminteºte ca a cantat opereta. M-am oprit la titlul "Tamara ºi generalul".

Citeste si:

- In "Mascariciul" pe ce aþi mizat, ºtiut fiind ca e mult mai greu de captat-pastrat atenþia publicului la piesele cu doua personaje?

- Dincolo de talentul lui Horaþiu, care poate juca lejer in piese in care sa nu mai fie nevoie de un al doilea personaj - particularitatea lui de a umple scena de sunet, culoare, emoþie sau hohot de ras- ramane arta cu care faci teatrul sa funcþioneze (ºi) dupa principiile filmului.

Adica, raportat la "Mascariciul", statica aparenta a personajelor permite derularea narativa, e drept, a intregii vieþi a lui Vasili Vasilici.

El nu face mare lucru la timpul prezent (exceptand sinuciderea, bineinteles), dar iþi spune cu atata amara (auto)ironie cate a facut, cate a trait, cate i s-au intamplat, cate a-nþeles, in sfarºit, incat ai senzaþia ca le mai traieºte o data, impreuna cu tine. Un moment de esenþa, aº spune, mi se pare lecþia adevarata de actorie pe care Vasili Vasilici i-o da sufleorului. Nu ma-ntreba pe mine cat de greu mi-e mie, ca actor profesionist, sa intru, credibil, in pielea unui actor amator - pentru ca eu asta sunt in piesa.

- Cum vi s-a parut publicul din Sydney? Ce particularitaþi aþi sesizat la el?

- In primul rand, reacþia lui a fost deosebit de entuziasta, cu o caldura care a depaºit ceea ce se-nþelege, de regula, prin succes la public. M-a surprins, dar m-a ºi bucurat, ca reacþiile mari, cu linii groase de contur, au venit nu atat din partea celor care ascultau textul (in romana), cat mai ales din partea celor care citeau subtitrarea in engleza. In orice caz, acest turneu a meritat efortul. Pe 11 mai plecam in Germania, tot cu "Mascariciul", iar in octombrie mergem in Spania. Escala de la Amsterdam a cazut, din pacate, dar olandezii ne vor neaparat acolo, aºa ca vom avea serios de lucru, in continuare.