Gheorghe Vaida e un tigan bine educat. Stie bine romaneste, tiganeste, ungureste si nemteste. A absolvit scoala de ofiteri si a comandat o companie de graniceri. Tocmai la Braila. Cit a lucrat la granita, a invatat si ruseste. Insa a uitat limba de cind n-a mai vorbit-o. I-au lipsit trei luni sa ajunga capitan. N-a fost sa fie. Problemele de sanatate pe care le avea la ochiul sting s-au agravat si a trebuit sa paraseasca Armata. Acum, nu mai vede decit cu dreptul. A suferit mult cind a trecut in rezerva.

Batranul traduce de citiva ani Vechiul si Noul Testament in tiganeste. "De-a lungul vremurilor, tiganii au fost gunoiul lumii. Nimeni nu ne-a dat nici o importanta. Noi n-avem carti, deci nici literatura. Incerc sa-mi ajut semenii, sa le ofer macar o Biblie a lor", spune nea Gheorghe. Munca nu e usoara, mai ales ca limba tiganeasca nu are atitea cuvinte precum cea romana. "Cind nu gasesc cite un cuvint, imi iau toporul sub brat si ma duc in padure. Iar pe drum ma gindesc pina gasesc vorba potrivita. Ma rog bunului Dumnezeu sa ma tie in viata sa duc la bun sfirsit aceasta lucrare", adauga batrinul.

"La 17 ani, tatal meu m-a insurat cu Aurelia. Ea avea 15 ani. Impreuna am avut trei copii. N-am avut prea mult noroc cu ei. Chiar daca si-a luat bacalaureatul, fiul cel mare nu m-a ascultat. A cazut in patima bauturii si a murit intr-un accident de masina. Pe cel mic nici macar nu am apucat sa-l vad. Eram la granita cind nevasta-mea l-a nascut mort. Singurul ajutor la batrinete mi-a ramas mijlociul", isi deapana amintirile batrinul. Dupa ce a vizitat Viena, Berlinul si majoritatea marilor orase din Spania, nea Gheorghe mai are o singura dorinta: sa propovaduiasca Evanghelia in limba tiganeasca si fratilor sai pocaiti din America.