Germania are doua festivaluri de film dedicate exclusiv productiilor din Europa Centrala si de Est. Unul dintre ele este festivalul goEast din Wiesbaden. in editia actuala, Moldova nu a fost prezenta in competitia de filme. Ea a avut totusi un reprezentant.

"Facand raportul meu acolo si ascultand alte rapoarte mi-am dat seama ca situatiile sunt aproape similare. Noi ne plangem ca nu avem bani si e normal sa ne plangem pentru ca intr-adevar nu-i avem, dar nu facem nimic ca sa-i obtinem", spune Dumitru Marian, angajatul unui studiou de productie audiovizuala din Chisinau care a fost invitat la Festival pentru a tine o prelegere despre situatia filmului documentar basarabean.

"Acolo in Vest, Moldova nu este privita ca o gaura neagra. Cat am stat la Wiesbaden, nimeni nu m-a intrebat cum e cu populatia, bugetul, natalitatea, etc."

"Nimeni nu este interesat de asa ceva. Asta mi-a placut cel ma mult - oamenii s-au dus acolo, s-au intalnit si au vorbit doar despre film."

"Europenii sunt gata sa ne primeasca in lumea lor. Nu ma refer la integrare politica. Vorbesc de integrare culturala, la nivel de film", imi spune Dumitru Marian.

"Deci sunt niste porti deschise care pot sustine dezvoltarea unor proiecte?", il intreb.

"Absolut. Lipseste initiativa", imi spune el.

Initiativa si capacitatea de a dezvolta si propune pentru finantare un proiect par sa fie la ora actuala principalele obstacole de care se ciocnesc realizatorii basarabeni de documentar.

Disponibilitatea numeroaselor fonduri europene de a sustine proiecte documentare internationale reformuleaza din radacini parametrii situatiei.

Despre problemele specifice ale modestei comunitati a documentaristilor din Moldova vorbeste Dumitru Marian.

"Noi avem o problema mare in tara pe care nu stiu cum sa o putem rezolva si care ar fi putut fi explicata prin lipsa a ceea ce se numeste "branding", un cuvant pe care il folosesc ei acolo in occident si care la noi se aude uneori dar de care nu tine nimeni cont."

Citeste si:

"E vorba de lipsa de idei aici in tara, e vorba de lipsa de initiativa, la urma urmei si e vorba de lupta asta de orgolii care se duce in cinematografia noastra, in care oamenii fiind atat de preocupati de reabilitarea orgoliilor ranite au uitat sa faca filme", crede Dumitru Marian.

"La noi exista potential, dar problema este ca facand un film documentar trebuie sa dezvolti subiectul, sa faci un proiect, sa-l dezvolti tematic, sa storci din subiectul respectiv tot ce este posibil."

"La noi cand se face un documentar, neaparat se tine cont de faptul ca il vei difuza in primul rand la televiziunile locale si intr-un fel te temi sa nu fii cenzurat."

"Sau, in idea de a nu fi nevoit sa-ti cenzurezi filmul incerci sa eviti niste lucruri care aproape intotdeauna afecteaza calitatea filmului", spune Dumitru Marian.

Filmul documentar din Republica Moldova este un gen care inca nu prea a reusit sa se faca vazut in afara granitelor micului stat, astfel cedant mult filmului de fictiune.

Putinii realizatori de film de fictiune din Basarabia au reusit sa inteleaga mai bine decat colegii lor documentaristi realitatile actuale.

Astfel ei mizeaza cu precadere pe coproductii, in conditiile unei finantari precare din partea statului.

"Am reusit sa fac niste relatii in Europa si mi-ar placea ca sa ma duc la anul nu cu un raport teoretic, asa cum am fost anul acesta."

"Mi-ar placea sa iau niste filme documentare cu care sa ma mandresc eu, sa ma mandresc cu producatorii nostri si sa zic "Uitati, Domnilor, nu mai facem rapoarte teoretice, uite, v-am adus produsul finit." Asa as vrea eu sa fie, nu stiu cum iese", imi spune Dumitru Marian.

"si toata lumea sa bata din palme si sa zambeasca? il intreb.

"Exact", imi raspunde el razand.