Yuri Kordonski - un regizor rus la Bucuresti

Cele doua piese realizate in colaborare cu Bulandra, Casatoria si Unchiul Vanea, sunt doua comedii amare, in cel mai pur stil rusesc. Cele doua experimente amintesc prin valoare de recentul Ivanov, pus in scena de regizorul ungur Tamas Ascher, pe care spectatorii romani l-au putut vedea in cadrul Festivalului de teatru din noiembrie 2006.
Jucat cu implicare si, poate cel mai important, intr-un stil propriu, accentuand pe acele elemente specifice identitatii nationale, Ivanov a fost un spectacol coerent, perfect armonizat, cu un joc actoricesc constant si o abordare regizorala inedita- aici, lumea traditionala si nostalgica a lui Cehov, asa cum o afirma insusi Tamas Ascher, fiind plasata in anii 60-70, ani de depresie si raceala, asemanatori, din perspectiva regizorului, cu ce se intampla astazi. Spectacolele de la Bulandra confera aceeasi impresie, de lume perfect articulata, unificata de o viziune regizorala recognoscibila oricand. In Casatoria, umorul negru si momentele de un comic irezistibil camufland de fapt tristetea adanca a personajelor lui Gogol, natura lor hamletiana, hiperanalitica si lucida.

Daca esecul casniciei Agafiei Tihonovna se prefigureaza cu multa subtilitate de-a lungul piesei, atmosfera piesei este una halucinanta, cand de un umor hilar, cand de o profunda tristete. Ca intr-un balet mecanic, personajele par simple marionete manevrate in taina de niste forte nevazute, conotatia fiind aceea a incredibilului (cum suntem preveniti chiar din subtitlu), a neverosimilului care se converteste in realitate. Petitorii fanfaroni (printre care Victor Rebengiuc, care a primit o nominalizare Uniter 2004 pentru cel mai bun actor in rol secundar), impreuna cu Kocikariov, prietenul indecisului mire, fac buna parte din spectacol, in cheia sa umoristica. Gravitatea si tristetea mistica sunt abia sugerate de gesturile si replicile personajelor, care le tradeaza in momente neasteptate viata interioara si framantarile. Unchiul Vanea, cu Horatiu Malaele in rolul principal, are in centru tema claustrarii si a obsesiilor si temerilor camuflate ale fiintei, care ies la suprafata atunci cand aceasta este asezata in contexte neasteptate. Kordonski afirma despre aceasta piesa cehoviana ca este singura in care nimeni nu moare, in care moartea nu apare ca solutie eliberatoare.

In piesa, absurdul si comicul se impletesc perfect, personajele sunt captive unui univers tern, ce ascunde nenumarate resentimente, precum si temeri, legate de ratarea sociala si de lipsa unei instante supreme, care sa confere un sens existentei umane. Actrita Anca Sigartau face un rol bun, in Sonia, fiica a lui Serebreakov, profesor universitar pensionat, recasatorit cu tanara Elena Andreevna (interpretata, la antipode, cu stridenta de actrita Ana Ioana Macaria), exprimand parca intreaga duiosie tragica a sufletului rus, cum spunea un critic mexican impresionat de spectacol. Spectacolul beneficiaza si de o scenografie deosebita, de un joc al luminilor, umbrelor si de o asezare a obiectelor pe scena care sugereaza disolutia, cufundarea in anomalie, anticipand cu subtilitate izbucnirea conflictului. Locuinta pare a fi una lacustra, complet izolata de tumultul lumii din care s-au desprins cei doi oaspeti, Serebreakov si sotia lui.

Premiile obtinute de spectacol sunt numeroase si impresionante -Cel Mai Bun Spectacol la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, Palermo - octombrie 2001, Cel Mai Bun Spectacol la Festivalul National de Teatru, Bucuresti - decembrie 2001,- 2 premii la Gala Premiilor Nationale Anuale "I.L. Caragiale" (Ministerul Culturii si Cultelor) - 4 Aprilie 2002: Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol pe Text din Dramaturgia Universala si Premiul Special pentru creatorii straini care promoveaza valorile teatrului romanesc - Yuriy Kordonskiy si Elena Dmitrakova, Premiul pentru cea mai buna regie la Gala Premiilor Uniter - 8 aprilie 2002 .

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe