O mie de fete

Citeste si:

Ca poet, Gabriel Chifu, autor a opt volume de poeme, debuteaza in 1976, ceea ce face din el, potrivit unor opinii critice, un precursor al generatiei optzeciste. Primele culegeri ale autorului cuprind indeosebi versuri care dramatizeaza viziuni si idei, scenarii simbolice sau alegorice osciland intre extaz si deziluzie, intre vis si trezire la realitate. In timp, contextul social si istoric ("La marginea lui Dumnezeu") se precizeaza tot mai mult, aducand cu sine imaginea unui eu divizat si paradoxal, incercat de sentimente de incertitudine, de dezolare si anxietate. Senzatia ar fi cea a vietuirii intr-o lume postmoderna, fara centru si fara structuri, lume fluida, aleatorie, fragmentara si multipla, care creste din sine si se devoreaza pe sine. Reactia poetului fata de acest univers "anapoda" se exprima deopotriva prin distantare ironica, dar si prin aspiratia mistica, spre salvare si transcendenta. Una din metaforele de retinut din lirica lui Gabriel Chifu este aceea a eului cu "o mie de fete", marturisind apetitul scriitorului pentru virtualitatile nelimitate ale inventiei si fictiunii poetice.