Pornim tustrei intr-o plimbare la sosea. Una scurta. Mai exact pana la terasa de langa facultate. Suntem singurii clienti. Chelnerii dupa ce vad aparatul foto si reportofonul devin foarte amabili, asa ca onoreaza comanda in doi timpi si trei miscari. Noua nu ne pare rau, asa ca deschidem ostilitatile.

Jurnalul National: Coregrafa, dansatoare, actrita si mai ce?

Andreea Duta: Am inceput cu liceul de coregrafie la varsta de 10 ani. Am fost balerina pana la 18 ani, dupa care, spre surprinderea mea, am devenit studenta la Academia de Teatru si Film - sectia Coregrafie. Din momentul in care am intrat la facultate, am inceput sa lucrez in calitate de coregraf in teatru.

Chiar din anul intai? Ai avut "pile"?

Nu! Pe bune! Apoi am fost dansatoare intr-o companie - "Contemp", iar dupa cativa ani am renuntat la aceasta formula institutionalizata de exprimare artistica, am continuat pe cont propriu. In schimb, am avut norocul sa lucrez cu regizori si coregrafi importanti. Am prins multe turnee in strainatate. Am lucrat foarte mult cu Vava Stefanescu, cea care mi-a fost si profesoara la sectia de coregrafie si cu care sunt acum foarte buna prietena. Vava este si director artistic al Centrului National de Dans. Acum lucrez cu Liliana Iorgulescu, care m-a luat sub aripa ei ocrotitoare si a carei asistenta am devenit.

Te-ai dat de partea profilor!

Da, sunt asistent universitar.

De mana cu Tocilescu

Vorbeai despre regizorii cu care ai lucrat. Ceva nume?
Alexandru Tocilescu. Am lucrat impreuna cu el, relativ recent, la Teatrul Bulandra, in spectacolul "Elisaveta Bam".

Alexandru Tocilescu - un artist "nebun". Cum a decurs colaborarea cu el?

Extraordinar!!! Toca este un regizor cu care am putut sa lucrez asa cum mi-am dorit mereu. De obicei regizorii imi spun "fa-mi si mie un dansulet acolo" sau "adu-mi cativa dansatori sa-mi schiteze doua-trei miscari". Cu el am simtit ca fac parte din spectacol, ca e nevoie de mine acolo ca si coregraf.

N-ai sa ne spui ca actorii chiar au acceptat cu mare entuziasm sa danseze...

Citeste si:

Ba da, ba da! Am avut parte de o echipa de actori extraordinara! Chiar au vrut sa lucreze. Nimic iesit din comun, pentru ca, de fapt, spectacolul este chiar opera. Muzica semnata de Irinel Anghel. O muzica superba. Irinel este o compozitoare foarte talentata. Textul este aparent lipsit de logica, tocmai de aceea este un spectacol foarte greu, dar, in cele din urma, mai ales datorita actorilor, a iesit un spectacol mare.

Aminteai mai devreme despre turnee. Cum se simte artistul roman cand vede - vorba unui celebru parlamentar - ca "la ei e altfel, dom’le"?

Este un sistem care favorizeaza artistii. Acolo n-o sa vedeti un actor, muzician sau dansator completand cereri si scrisori de intentie. De chestiile astea se ocupa agentii sau impresarii.

Mda. De-astia nu prea avem. La capitolul management cultural...
...suferim foarte tare.

E sublim dar lipseste cu desavarsire, vorba lui Nenea Iancu, a carui statuie a disparut din fata Teatrului National...dar sa nu divagam. Nu ai fost tentata sa ramai in occident?

Am lucrat in occident de mai multe ori. In Portugalia de pilda, am lucrat timp de doua luni si jumatate. Am facut parte din echipa de productie a unei emisiuni de televiziune. Acolo am constatat ca Portugalia nu e prea "departe" de Romania. Si totusi sunt prea "batrana" la 30 de ani ca sa mai pot sa o iau de la capat. Poate daca imi alegeam o alta meserie...

Pana la urma, mi-am dorit mai mult sa ma intorc acasa. In Romania sunt multi oameni talentati si posibilitati de a lucra la nivel occidental sunt destule, cu conditia sa ne dezbaram de comunism.

Motiv pentru care te-ai decis sa ii inveti pe altii ce si cum. Pe studenti adica.

Incerc. Este o provocare sa lucrezi cu oameni foarte tineri si sa incerci sa ii ajuti sa se descopere. Pentru mine este mai mult o chestiune experimentala. Nu fac o pasiune din munca de profesor.

In trecut, in scoala se tremura de frig. Acum ?

E mai bine. Mai cald si mai curat. Traiasca termopanele!