'Aerarea' colectiei Zambaccian

Cand am vazut un titlu intins pe doua pagini, intr-un cotidian central de mare tiraj, cu numele lui Zambaccian, am fost convins ca iar este vorba de Dl Adrian Nastase. De vreo doi ani, numele marelui colectionar de arta a fost juxtapus, cu totul si cu totul abuziv, cu personalitatea si problemele locativ-juridice ale fostului prim - ministru al Romaniei. De data asta criticul de arta si infatigabilul jurnalist Tudor Octavian, bun cunoscator al vietii si pietei artistice autohtone, relanseaza interesul opiniei publice - si de ce nu al autoritatilor, prin "organele abilitate", formula ambigua care ar vrea sa taie cheful curiozitatii excesive al celor din afara "sistemului" - despre Colectia-Muzeul K.H. Zambaccian.

Informatiile din cuprinsul articolului, cat si postura civica a semnatarului vizavi de situatia actuala a colectiei, ne fac solidari, fara rezerve, cu punctele de vedere avansate. Am dori sa venim cu cateva completari, nici macar inedite.

La 1 martie 1947 se inaugura Muzeul Zambaccian, prin donatia unui numar de 205 de picturi, 36 de sculpturi si numeroase lucrari de grafica. Muzeul se deschidea intr-o cladire construita special de Zambaccian, din propriile lui venituri, detaliu care scapa de multe ori comentatorilor. Mutandu-se in aceasta noua eleganta resedinta, repetam, special construita ca sa adaposteasca colectia, viitorul muzeu - Zambaccian locuise pana atunci relativ modest undeva in zona Vasile Lascar - Piata Gemeni - fericele donator, mai de voie, mai de nevoie, ies acum la iveala ca situatia din epoca nu a fost foarte duioasa si senina, amenintari voalate si sugestii otravite precipitand un gest altminteri cu totul lipsit de interese, stipuleaza in actul de donatie cateva detalii extrem de relevante si pentru situatia de azi a muzeului.

Mai intai sa mentionam ca importanta colectie de arta franceza a fost expusa abia dupa moartea colectionarului. Stim bine "comandamentele estetice" ale epocii, care nu coabitau cu decadentismul artei moderne, dar era si prudenta fostului om de afaceri ajuns academician si membru PCR (din 1945) de a sti la adapost cele cateva unice lucrari semnate de Monet si Renoir, Sisley si Bonnard, doi frumosi Utrillo si doi Matisse, plus singurul Cezanne din Romania, oricat am zice ca acel "Cap de fetita" nu este dintre capodoperele impresionismului.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe