Adevarul continua seria articolelor "Capitanului de istorie", Florin N. sinca. Ofiterul de politie dezvaluie aspecte inedite mai putin sau chiar deloc stiute ale istoriei Politiei Romane. in numarul de astazi, sinca scoate la lumina, din colbul istoriei, pentru cititorii nostri un aspect putin stiut de multa lume. inainte de a deveni celebru in literatura romana, odata cu publicarea dramei istorice "Vlaicu Voda", Alexandru Davila a fost seful Politiei Sectorului de Galben, actualul Sector 2 al Capitalei. "Capitanul de istorie" Florin N. sinca arata ca dramaturgul nu a incasat prea multe solde, ca sef de politie, si asta pentru ca nu il "ajuta" vocatia. Pentru Davila, viata a curs altfel fara uniforma. Printre multe altele, s-a bucurat de premiera dramei sale la Teatrul National, a fondat primul ziar de teatru din lume, chiar si primul ziar de sport din Romania.

Florin N. sinca inspector de politie

Secolul al XIX-lea se caracteriza prin instabilitatea si lipsa de profesionalism a functionarilor politienesti. Subordonarea politica era de domeniul evidentei - macar nu se straduiau s-o ascunda! -, iar rotativa la putere a partidelor Conservator si Liberal conducea aproape fara exceptie la schimbarea prefectului de politie. Aceasta nefericita situatie nu va inceta partial decat in 1903 si o datoram unui reformator - ministrul de interne liberal Vasile Lascar.

Agreat de conservatori

Deocamdata suntem in perioada in care institutia politieneasca bucuresteana purta denumirea Prefectura Politiei Capitalei, avand in frunte, fireste, un prefect.

In plan politic, inceputa inca din 1881, indelunga guvernare a lui Ion C. Bratianu sfarseste in primavara anului 1888, macinata de actiunile opozitiei unite si - asa cum ne relateaza Constantin Argetoianu - de ,,Cazul colonelului Maican’’, scandalul de coruptie care a dovedit mai multi epoleti patati, printre care si cei ai prefectului Politiei Capitalei, generalul Radu Mihai.

La 23 martie 1888, Presedintia Consiliului de Ministri este preluata de conservatorul Theodor Rosetti, care cumula si functia de ministru de interne. A doua zi, cunoscutul prefect chefliu, kneazul Dimitrie P. Moruzzi este demis si in locul lui vine colonelul Sergiu Voinescu, personaj onest, direct, intransigent, fost comandant al Regimentului 2 Linie.

Citeste si:

Vreau sa fiu politist

O saptamana mai tarziu, Alexandru Davila cere sa intre in politie. ,,Guvernul conservator m-a numit inspector de politie, insarcinat cu Prefectura Politiei Capitalei’’, scria in apusul vietii. Solicitarea i se aproba si, la 1 aprilie 1888, Alexandru Davila isi ia in primire importantul post de ,,comisar-inspector al Inspectoratului Circumscriptiunei II de Politie’’. Cu alte cuvinte, era sef al politiei unui sector de astazi, respectiv ,,Coloarea de Galben’’ (Sectorul 2). Nu stim prea multe despre activitatea profesionala a lui Davila, insa, la putina vreme de la numirea sa, este indirect implicat intr-un incident. Iata despre ce a fost vorba:

Un oarecare mahalagiu Iosif Marcu, din str. Salcutei nr.24, depune o reclamatie la prefectul Politiei Capitalei. ii aducea la cunostinta ca, intr-o dimineata, pe cand se intorcea cu familia si lautarii de la nunta fiicei sale, el si consoarta sunt injurati si loviti cu bastonul de catre subcomisarul N. Adrian, de la Sectia XII Politie (cu sediul in str. Grivitei nr. 41).

Partas la incident, lautarul Mihai Speranta declara cum politistul ,,le-a zis sa inceteze a mai canta’’. Bine afumat, socrul mic nici n-a vrut sa auda si a socotit ca ,,fiind ziua nu cred ca prin cantare tulbur linistea’’. Politistul il prinde de haine, incercand sa-l conduca la sectie si de aici se isca scandalul.

Fara a cerceta in amanuntime cazul, la 11 iunie 1888, comisarul-inspector Alexandru Davila intocmeste o adresa catre superiorul sau. Potrivit opiniei sale, ,,Dl. subcomisar clasa I-a N. Adrian, s’a facut culpabil de abuz de putere si de lovire a femeii Sofia Marcu. in consecinta cred necesar departarea sa din serviciu’’. Rezolutia col. Voinescu este cat se poate de limpede: ,,Se destituie’’.

Contrar uzantelor, cateva luni mai tarziu de la numirea in importanta functia politieneasca, la 15 iulie 1888, Davila este avansat de la comisar-inspector clasa II, la clasa I. N-a prea fost de bun augur. in chiar acelasi an, la 15 octombrie, el isi depune demisia in fata noului prefect al politiei, generalul Ion Algiu. Asa lua sfarsit scurta cariera de politist a lui Carol Davila.