Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) a pus pe rol, dupa modelul licitatiilor la limita legii, o afacere de 15 milioane de euro. Pentru achizitionarea de microbuze scolare. In cadrul proiectului "Microbuze pentru scoli", au fost cumparate 500 de autovehicole, valoarea totala a contractului fiind de 53.500.958,07 RON.

Pretul de achizitie a microbuzelor este insa mai mare decat cel practicat pe piata. Asta fara a lua in calcul o oferta en-gros care automat atrage reduceri serioase ale pretului. In aceste conditii, sunt posibile doar doua variante: fie conducerea MEC este iresponsabila si a facut o afacere proasta, fie achizitia microbuzelor a reprezentat o buna ocazie ca anumite persoane sa se infrupte din banul public. Cea de-a doua ipoteza pare a fi si cea mai credibila. Grav este insa ca toata aceasta afacere s-a realizat pe seama copiilor.

Cu alte cuvinte, sume uriase ce trebuiau sa se indrepte catre elevi au ajuns prin diverse inginerii in buzunarele altora. ZIUA cere Corpului de Control al Guvernului demararea de urgenta a unor verificari care sa faca lumina in afacerea cu microbuze.

Caietele de sarcini pentru licitatia din primavara anului trecut au fost cumparate de SC Casa Auto SRL, SC Porsche Romania SRL, SC Romcar SRL, SC AutoItalia SRL si SC Cefin Romania SRL. Castigatori au fost AutoItalia, care furnizeaza Fiat Ducato si Fiat Panorama, si Porsche Romania, care ofera microbuze marca Volkswagen. In urma licitatiei, s-a ajuns ca un microbuz cu 16+1 locuri sa coste intre 107.856 si 115.646 lei, iar pretul unuia cu 8+1 sa fie situat intre 75.774 si 88.033 lei, in functie de model si dotari.

Daca ne referim numai la microbuzele Fiat, pretul oferit de MEC este intre 31 si 34 de mii de euro, pentru cele de 17 locuri si de 23-26 de mii de euro pentru cele cu doar noua locuri. Consultand piata auto, reiese o diferenta intre producator si furnizor (MEC) intre 700 si 2000 de euro/bucata, in favoarea producatorului. Cota de piata este situata intre 18 si 30 de mii de euro pentru un astfel de microbuz nou-nout. Nu este o noutate faptul ca in cazul unor achizitii "en gros", cum este cazul de fata, dealerii auto fac reduceri substantiale si nu umfla preturile. In cazul de fata MEC nu numai ca nu a beneficiat de acest lucru, dar insusi pretul in sine este marit.

Nebuloase in contract

O alta problema care naste semne de intrebare este de ce nu s-au achizitionat microbuzele de la o singura firma. Si trebuia ca in urma licitatiei sa iasa doi castigatori. Este ireal sa ne inchipuim ca celebrele firme producatoare Fiat ori Volkswagen nu au individual capacitatea de productie pentru un "fleac" de 500 de microbuze. Explicatia ar fi ca astfel se incearca aruncarea pe piata a unui pausal, pentru a fi greu de stabilit sumele exacte de achizitie. Pe site-ul ministerului sunt prezentate foarte evaziv aceste sume, puse la bataie printr-o licitatie publica. Nicaieri nu apare pretul defalcat pe unitate, marca si capacitate. Cat despre motorizare si nivelul dotarilor, ce sa mai vorbim.

Citeste si:

Nici termenele de livrare nu au fost respectate

Potrivit MEC, microbuzele de la SC AutoItalia, tip Fiat Ducato si Fiat Panorama, urmau sa fie livrate in luna noiembrie (227 microbuze), respectiv luna decembrie (134 microbuze). Pentru microbuzele Volkswagen de la SC Porsche termenele specificate in contract erau: 13 noiembrie - 1 decembrie 2006 (50 de bucati), urmand a se incheia in intervalul 4 - 20 decembrie 2006 (89 microbuze).

In prima luna a acestui an s-au predat zeci de microbuze scolare pentru judetele Braila, Teleorman, Tulcea, Giurgiu si Dolj. In perioada 19-22 ianuarie au fost date si ultimele chei ale microbuzelor destinate elevilor din judetele Cluj, Mures si Salaj. Abia pe 22 ianuarie, la mai bine de o luna dupa termenul limita, prevazut de contract, ministrul Hardau a anuntat finalizarea livrarii microbuzelor catre unitatile scolare din mediul rural.

Microbuzele n-au soferi

Proiectul lui Hardau viza dotarea scolilor din mediul rural defavorizat cu 500 de microbuze. Criteriile de selectie pentru ca o unitate de invatamant sa beneficieze de astfel de microbuze au fost urmatoarele: un numar minim de 15 elevi care necesita transport scolar; distanta minima pana la unitatea de invatamant sa fie de trei kilometri; perspectiva demografica sa fie cel putin stationara.

Ganduri, am putea spune, frumoase. Numai ca in respectivul proiect nu se stipuleaza cine va administra aceste masini, ai cui angajati vor fi soferii si nu in ultimul rand, daca, impreuna cu institutiile abilitate, se va urmari si eliminarea transportului scolar ilegal, care a proliferat, in ultimul timp, in mai toate judetele tarii. Prima problema a si aparut. Frumoasele si noile microbuze stau, multe dintre ele, trase pe dreapta din lipsa conducatorilor auto.