Mai putin de trei ani o despart pe Coca Metianu de implinirea unui secol de viata. Pictorita de referinta in arta romaneasca contemporana, provenind dintr-o ilustra familie de intelectuali din care au facut parte un mitropolit, un ministru de justitie si o serie de profesori universitari.

Coca Metianu i-a intalnit adeseori in casa parinteasca pe Nicolae Barbu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Lucia Demetrius si alte personalitati ale vremii. Prima sa expozitie a fost prezentata si promovata de un "monstru sacru" al criticii, Petru Comarnescu. Personalitate ce debordeaza de energie, artista picteaza si acum cu aceeasi daruire. Sevaletul este mereu pregatit de lucru in atelierul sau dintr-o veche casa boiereasca din inima Bucurestiului.

De curand, la palmaresul sau impresionant s-a adaugat lansarea unei carti autobiografice, "Amintiri", in care Metianu se destanuie fara retineri incepand de la episodul in care a devenit vanzatoare de zarzavaturi in Piata Obor din cauza originii nesanatoase pana la relatiile amoroase cu personalitati ale vremii. Pictorita, eleva si apropiata a lui Camil Ressu, Jean Al Steriadi, Oscar Han, reprezinta un inedit ghid pentru cultura noastra de-a lungul unui veac zbuciumat. Iata inca un motiv in plus pentru a profita de solicitudinea cu care m-a intampinat mereu de-a lungul anilor pentru a intregi imaginea unei pilduitoare si fascinante existente printr-o noua convorbire.

- Doamna Coca Metianu, ati debutat in arta in urma cu aproape sapte decenii, in 1939. Erau vremuri in care femeile nu erau incurajate sa-si aleaga meseria de pictor. Dvs. ati facut-o. In ce imprejurari? Ati intampinat dificultati din pricina acestei optiuni?

- In anul 1928 aveam 18 ani, m-am inscris la Litere-Drept-Filosofie. Era dorinta tatalui meu, care era inginer minier cu studii la Freiberg, director la Societatea Steaua Romana la Campina unde m-am nascut. In anul 1935, m-am inscris la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, acesta era visul meu. De la inceput am fost apreciata de profesorul meu Camil Ressu, care m-a incurajat mult spunandu-mi ca am talent. In 1939 am fost remarcata la Salonul Oficial de Pictura de maestrii Th. Pallady si Lucian Grigorescu, care mi-au facut cinstea sa ma ia eleva dupa ce am absolvit Academia in 1940.

- Ati studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti pe care ati absolvit-o in 1940, cu maestrii de referinta ai artei romanesti: Camil Ressu, Theodor Pallady si Lucian Grigorescu. Ce influenta au avut acestia asupra carierei dvs.? Aveti amintiri speciale legate de aceste personalitati?

- Timp de cinci ani am lucrat cu maestrii Th. Pallady si Lucian Grigorescu de ale caror lectii imi amintesc cu emotie. Atmosfera, culoarea si compozitia s-au lamurit in mintea mea si in sufletul meu inca tanar. Lectiile erau in natura sau in atelier cu model.

- Ati traversat ca om si ca artist un secol, unul dintre cele mai fertile si complexe perioade de evolutie a artelor vizuale. Cele mai importante curente artistice s-au nascut si dezvoltat in acele vremuri. Cum le-ati receptionat dvs.?

Citeste si:

- In calatoriile mele m-au vrajit muzeele. Acolo am gasit numai arta figurativa. Am vizitat si galeriile in care erau diferitele curente artistice. Marturisesc ca m-au interesat pentru cultura mea generala, dar nu m-au impresionat. Le-am considerat niste experiente ale sufletului si spiritului omenesc dornic de inovatii si noutate. Arta figurativa ma cucereste, ea are si o valoare documentara fiindca oglindeste viata din toate timpurile.

- In decursul carierei dvs. ati abordat toate genurile picturii - peisaj, natura statica, portret si alte genuri de compozitie. Totusi, se pare ca portretul este genul preferat. Am cumva o falsa impresie?

- La varsta de trei ani am inceput sa desenez. Modelele mele erau copiii de la gradinita unde mergeam. De copila m-a interesat omul. La 10 ani am facut primul portret - Mos Petrica Zaharia. Iubesc natura, florile, dar imi place cel mai mult sa pictez portret si nud. De altfel, critica de arta a remarcat portretele si nudurile mele trecand cu vederea peisajul si natura moarta. De fapt, eu peste tot vad portrete.

- Dupa o asa consistenta biografie artistica, cel rol credeti ca are tehnica de lucru, respectiv mestesugul, intr-o lucrare plastica. Este acesta mai important decat inspiratia, clipa de grafie in creatie?

- Un artist trebuie sa stapaneasca bine mestesugul fiindca cu ajutorul lui poate sa-si exprime forta de creatie.

- Doamna Coca Metianu, va apropiati de 100 de ani de viata, ati traversat nu numai un secol de o spectaculoasa evolutie a artelor, ci si de nemaiintalnite framantari socio-politice si morale. Cum priviti din aceasta perspectiva lumea de azi in general si din Romania in special?

- Provin dintr-o familie veche si am suferit mult din cauza comunismului. Acum fiecare cu optiunea lui. Am trecut prin multe framantari sociale, sunt insa o fire optimista si sunt sigura ca arta figurativa va oglindi o lume din ce in ce mai frumoasa.