A fost un fenomen social plin de paradoxuri, la granita a doua lumi care cautau sa se inteleaga si sa se accepte reciproc. Lumea satului romanesc se ciocnise violent de capitalismul salbatic. Statul modern facuse un salt politic urias in numai cateva decenii, de la Cuza la finele domniei lui Carol I.


Satul nu se miscase prea mult: agricultura era nerentabila, forta de munca, in surplus, educatia si sanatatea nu avansasera mult fata de Evul Mediu. Prea bine a observat cu amaraciune, in primavara lui 1907, blajinul si ironicul Caragiale ca ni se daduse un stat fara a avea o societate: "Fireste dar ca recentele rascoale ale maselor taranesti, care au luat proportiile unei hotarate revolutiuni teroriste, aproape ale unui crunt razboi civil, trebuia sa provoace in Europa emotiune si uimire.

Cine insa cunoaste ca noi de aproape organele acestui stat si functionarea lor se mira acuma nu de ce s-a intamplat, ci cum de n-a izbucnit mai devreme acest enorm scandal public. In adevar, poate ca in nici un alt stat nu exista atata extravaganta deosebire intre realitate si aparenta, intre fiinta si masca".