Intr-un moment in care tranzitia este declarata incheiata, ne-a venit ideea sa facem un fel de bilant al golurilor care exista in literatura romana de dupa ’89. Am intrebat mai multi critici literari si citiva scriitori, din diverse generatii, care ar fi speciile literare interesante, dar inca neexplorate, care ar fi subiectele despre care le-ar placea sa citeasca in viitor. Nu ne-am oprit aici. Am incercat sa aflam, mai departe, care sint, dupa parerea respondentilor nostri, scriitorii romani contemporani care ar fi in stare sa raspunda acestei provocari de a largi, intr-un fel, literatura autohtona, prin abordarea unor teme noi sau chiar prin ilustrarea unor specii importante, care insa, deocamdata, lipsesc.

Situatia si problemele

Asa cum anumite specii si teme sint foarte prezente, e clar ca altele, pur si simplu, inca nu au fost abordate. Si asta atit in spatiul literaturii "cu pretentii", cit si al celei "comerciale", care nutreste, la rindul ei, pretentia de a deveni best-seller. Unde sint, de exemplu, proza pentru copii si cea de tip fantasy, romanele politiste sau cele SF scrise recent in romaneste?, se intreaba unii. De ce aventurile umane pe fundalul social al tranzitiei nu au facut inca subiectul unor carti mari de literatura?, suna replica altora. De ce, in saptesprezece ani, nu au aparut prea multe romane despre experientele femeilor, ale minoritatilor etnice sau sexuale din Romania postdecembrista, sau despre cele ale romanilor plecati la munca in strainatate? Lista ar putea continua.

Ne lipseste divertismentul

Orice cititor care se plimba printre rafturile dintr-o librarie va observa, dincolo de o disproportie cantitativa, citeva diferente esentiale intre literatura tradusa in romaneste si cea produsa aici. Daca autorii straini pot umple standurile de romane de aventuri, politiste ori SF, cam greu se vor gasi volume asemanatoare semnate de prozatori romani.

Citeste si:

Gindindu-se tocmai la lipsa unor romane de divertisment bune, scriitoarea Ioana Parvulescu observa ca literatura romana nu are un exercitiu indelungat in aceste genuri, fiind lipsita de romane de aventuri precum "Cei trei muschetari" sau de o intriga politista a la John Grisham, in "Clientul".

Criticul Mihai Iovanel opteaza pentru "nonfictiunea profesionista", ca la Truman Capote, in "Cu singe rece", iar Paul Cernat deplinge absenta unor "superfictiuni populare" in genul romanelor "Toate pinzele sus" ori "Ciresarii", dar saluta progresele din zona "docu-dramei" si fantasy, categorie din care mentioneaza romanul "Teodosie cel Mic", de Razvan Radulescu - "o capodopera a intregii literaturi postdecembriste".

Romane politiste, carti pentru copii

Romanul fantasy si cel politist nu sint singurele mari absente, din moment ce nu se prea poate vorbi de o literatura pentru copii la noi. La acest capitol, Cernat apreciaza cartea lui T.O. Bobe, "Darul lui Mos Craciun", care "din pacate a fost ignorata de critica". Scriitorul Dan Lungu, vorbind din experienta cuiva care "trebuie sa alimenteze zilnic un mic devorator de literatura", considera ca literatura autohtona pentru copii e "o rara avis si mai curind pe gustul parintilor decit al celor mici", subliniind diferenta uriasa dintre situatia de la noi si cea din Occident, unde "literatura pentru copii si adolescenti dezvolta in jurul ei o intreaga industrie", a carei functionare e bazata pe studii elaborate de marketing.

In ceea ce priveste disparitia romanului politist, Lungu isi aminteste ca n-a stiu ce sa-i recomande editoarei Jacqueline Chambon, atunci cind aceasta i-a cerut un autor de romane politiste autohton, "profilat pe enigme din anii cumpliti ai comunismului". Consternarea frantuzoaicei se baza, dupa cum marturiseste Dan Lungu, pe ideea ca acea perioada de "suspans politic" si crime trebuia sa fi inspirat o literatura politista de calitate.