David Esrig s-a aflat de curind in turneu la Bucuresti cu spectacolul "Asteptindu-l pe Godot". Cu o cariera legendara la activ, e pe cit de sceptic in ceea ce priveste viitorul omenirii, pe atit de increzator in cel al teatrului.

Ati revenit in tara cu un spectacol ce v-a fost interzis cu peste 30 de ani in urma. In tot timpul acesta v-a obsedat Godot?

Toate spectacolele care mi-au fost interzise m-au obsedat. Mi s-a parut atunci ca tema se potrivea teribil cu situatia din Romania comunista. Emigrind insa in Occident, am descoperit ca se potrivea la fel de bine si cu situatia de acolo. Beckett nu face diferenta dintre lipsa de libertate politica si lipsa de libertate economica. Pentru el e totuna: omul nu e liber. Daca nu e bine, nu e bine. Punct. Nu mai conteaza nuantele. Nu am venit acum cu aceasta piesa sa ma razbun ca mi-a fost interzisa de comunisti. Pur si simplu mi s-a parut ca se potriveste si cu acest moment, al intrarii Romaniei in UE. Ma bucur ca ne integram, sa nu ma intelegeti gresit. Dar magazine mai pline nu inseamna neaparat oameni mai fericiti. Mesajul lui Beckett e necrutator, dar adevarat: optimismul nefondat ne duce de multe ori la nefericire.

Il mai asteptati pe Godot sau ati incetat sa sperati?

Stii, textul lui Beckett poate fi foarte bine numit text sacral - "Asteptindu-l pe God-(ot)" -, dar un text sacral post-Hiroshima si post-Auschwitz. Omul s-a dovedit in secolul trecut capabil de atitea orori incit te intrebi, pe buna dreptate, daca nu cumva, venind, Mintuitorul si-a cam pierdut timpul cu noi. Am discutat cu Beckett treaba asta si el era preocupat de acelasi lucru. Dincolo de intrebarea daca exista mintuire, se ridica o alta: Bine, bine, dar meritam sa fim mintuiti? Eu sint cam sceptic in privinta asta.

Citeste si:

"Cenzorii erau niste tembeli"

De ce v-a fost interzis spectacolul?

Habar n-am. Si la "Asteptindu-l pe Godot", si la "Furtuna", cenzorii au analizat textele pe toate partile: "Sa nu contina sopirle", ziceau. Eu nu am facut niciodata teatru de sopirle, ca nu eram la varietati. Era un adevarat crocodil acolo, dar nici o sopirla. De multe ori ma gindesc ca mi-au fost interzise spectacolele din confuzie sau din nestiinta sau din exces de zel. Nu trebuie sa ii demonizam pe cenzorii de atunci, le-am face o prea mare onoare, ei erau de fapt niste tembeli.

Spuneati ca avangarda nu trebuie privita ca o forma de teatru mai "smecher". De ce ati simtit nevoia sa clarificati acest lucru?

Am venit de multe ori in tara dupa Revolutie si eram sincer ingrijorat de faptul ca teatrul ajunsese o forma de bisnitareala. Toti voiau succes cu orice pret. Si piesele de avangarda se montau tot pentru un succes comercial facil. Si atunci am spus: "Copii, avangarda nu e teatrul mai smecher, e doar o forma de cautare a adevarului". Din fericire, constat ca bisnitarii au mai disparut. Faptul ca acum ne aflam intr-un teatru destinat exclusiv tineretului este o dovada. Teatrul Metropolis este un loc unde tinerii pot experimenta fara sa aiba securea comercialului deasupra capului.