Radu Portocala, directorul demisionar al Institutului Cultural Roman din Paris, povesteste intr-un interviu acordat ziarului nostru ce este dincolo de fatada frumoasa a Institutului Cultural Roman condus de Horia Roman Patapievici, cu ce probleme se confrunta toate institutele culturale din strainatate. Lentoarea deciziilor din ICR, birocratia si lipsa de comunicare si dualitatea in subordonare sunt cele care, in fapt, afecteaza atat relatiile noastre culturale pe alte meridiane cat si, pana la urma, imaginea Romaniei. Ex-directorul Radu Portocala ne-a zugravit imaginea unui institut condus de "omul recent": "Cand esti sluga la doi stapani, curtea e goala".

Institutul Cultural Roman din Paris este in blocaj in acest moment. Domnul Radu Portocala si-a dat demisia inca de la 1 decembrie iar conducerea ICR- Bucuresti nu a catadicsit sa ii dea un raspuns oficial. Horia Roman Patapievici a anuntat presa ca o va numi pe Magda Carneci in locul lui Radu Portocala. Insa pana cand se va ocupa fotoliul proaspat eliberat, activitatea ICR- Paris este blocata.Domnul Radu Portocala a avut amabilitatea sa ne spuna care sunt problemele cu care s-a confruntat timp de un an la Institutul Cultural din Paris.

- Domnule Radu Portocala, in scrisoarea adresata ministrului de Externe, Mihai Razvan Ungureanu si presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, reprosati principiile birocratice romanesti…

- Da. Exista o mare nevoie de a complica mult mai mult lucrurile. Asta face in principal Institutul Cultural Roman. Pentru fiecare fleac trebuie facute o sumedenie de demersuri complicate. Care mananca timp. Va dau un exemplu. O sa fie in curand o intalnire cu scriitori francezi. S-a hotarat ca acestia sa primeasca fiecare un onorariu simbolic de 50 euro. In loc sa se faca un contract global, asa cum se practica peste tot, trebuie facute cate un contract pentru fiecare dintre ei. Daca am fi 20 de persoane in acest institut probabil ca nu ar mai constitui o problema.

- Cate persoane sunteti angajate la ICR-Paris? Inteleg ca sunteti destul de putini.

- Suntem 5 cu totul. Si suntem subdimensionati, sa stiti. In mod normal ar trebui sa fim opt.

- Vorbeati de birocratia romaneasca. Cum ar trebui sa se desfasoare lucrurile? Cum functioneaza celelalte institute culturale?

- In Paris sunt 40 de institute culturale care au un buget clar stabilit. Acest buget se varsa integral intr-un cont bancar la Paris, cont din care se iau bani atunci cand e necesar si la final se justifica. Ei, la noi pentru un contract de 60 de euro se cer atatea lucruri incat rezultatul nu e decat blocajul. Am comparat formalitatile cerute de ICR cu cele ale Ministerului de Externe. Aflati ca sunt cu mult mai simple. Probabil ca ei au obisnuinta gestionarii atator misiuni diplomatice.

- Probabil ca si cei de la ICR vor invata sa gestioneze lucrurile.

- Da, dar la noi pana invata se schimba echipa si lucrurile o iau iar de la capat. Ca doar trebuie sa invete si ceilalti, nu?

- Horia Roman Patapievici s-a declarat surprins de nemultumirile pe care le-ati expus in scrisoare. A afirmat chiar ca nu stia ca aveti nemultumiri.

- Pe 1 si 2 septembrie am avut, la Bucuresti, intalnirea tuturor directorilor de institute din strainatate cu domnul Patapievici. Nu numai eu, dar majoritatea celor prezenti la intalnire au spus atunci care sunt nemultumirile. Deci nu poate spune ca nu stia.

- Nu s-a vazut nici un rezultat? Au trecut trei luni de atunci.

- Ba da. Au aparut mai multe formalitati de la acea intalnire pana acum. Stau si ma intreb mereu de ce cand ICR face un proiect si-l avanseaza catre Finante este respins, iar cand face MAE unul, nu se intampla acest lucru.

Citeste si:

- Poate pentru ca MAE e mai credibil?

- Se poate si asta. Dar mai cred ca nu se fac proiectele corect. Nu se stiu face. Cred ca aici e problema, de fapt.

- Inteleg ca institutul pe care l-ati condus, ca si celelalte institute din strainatate, este un fel "sluga la doi stapani". In ce fel va afecta activitatea acest bicefalism?

- Cand esti sluga la doi stapani, curtea e goala. Nici nu pot explica bine pe cine reprezint. Cand sunt intrebat pe cine reprezint, situatia devine penibila pentru mine: daca spun Institutul Cultural Roman sunt intrebat ce fel de organism este acesta. Daca spun Ministerul de Externe mi se spune ca nu sunt atasat cultural al ambasadei. Multi nu sunt convinsi de faptul ca am o functie oficiala. Din aceasta cauza relatiile cu institutiile franceze, si asa destul de formale, sunt ingreunate.

- Domnule Portocala, cum este promovata cultura romana in strainatate?

- Greu. Foarte greu. Va dau cateva exemple. In martie, am avut o intalnire cu editorii francezii. Domnul Liiceanu, prezent la intalnire, le spunea de ce nu merita cultura romana sa fie tradusa la Paris. M-au intrebat editorii francezi daca pentru asta au fost ei chemati intr-o duminica dupa-amiaza. Mai bine ar fi stat acasa. Institutul Cultural Roman a propus doua modalitati de promovare a literaturii si a dat chiar o lista cu 20 de autori care ar putea fi tradusi. S-a discutat si s-a pus la punct o formula de subventionare a traducerilor. Practica este ca atunci cand doresti sa fie tradus un scriitor sa trimiti un rezumat al cartii si eventual traducerea primului capitol, daca e cazul, sau daca e poezie cateva mostre de traduceri. Mi s-a propus de la ICR spre traducere cartea unui poet. Asta a fost in primavara. Nici pana in ziua de azi nu am primit mostrele de traducere. Tot in primavara, mi se spusese ca, pentru promovarea programului Sibiu 2007, sa organizam in Franta o expozitie de arta romaneasca de avangarda. Muzeele cer, in asemenea cazuri, o prezentare si fotografii. Mie mi s-a transmis o prezentare de o fila si jumatate iar fotografii, nu. Din fericire, nici un muzeu nu a fost interesat de acest gen de expozitie.

- De ce din fericire?

- Pentru ca am aflat recent ca la Bucuresti s-a renuntat la acest proiect. Dar pe noi nu ne anuntase nimeni. Va dati seama daca ar fi fost vreunul de acord in ce situatie am fi fost pusi?

- Cu domnul Patapievici nu comunicati?

- In 12 luni nu am primit decat un email de la domnul Patapievici. Si acela era de mustrare. L-am avut aici, la Paris, pe Marcel Iures cu un spectacol. Dansul a fost nemultumit de hotelul de patru stele in care a stat. Pentru asta am primit mail.

- Si nici bugetul nu v-a fost comunicat. Asa de mare sa fie lentoarea decizionala la varful ICR?

- Domnii Patapievici si Mihaies au spus ca trebuia tin cont de comunicarea verbala din toamna in care s-a precizat ca, in principiu, vom avea un buget dublu fata de acest an.

- Vreun raspuns la demisie ati primit?

- Nu am primit nimic. Acum, activitatea ICR-Paris este blocata. Nu mai are cine sa semneze cecuri, nu mai este cine sa semneze nimic.