"Intotdeauna mai bine, intotdeauna mai mult!" a devenit, citeodata fara sa ne dam seama, un crez al vietilor noastre supraaglomerate. Nici un domeniu nu scapa in prezent acestui ideal de perfectiune, ca si cum fericirea ar insemna obligatoriu zero greseli. Sintem somati sa ne dezvoltam individual, sa reusim in viata de cuplu, in viata de familie si in viata profesionala. Acest perfectionism se plateste cu un pret greu, cea mai mica greseala este traita ca un esec care pune sub semnul intrebarii valoarea personala.

Cele mai mici greseli nu mai sint iertate. Devenim intoleranti cu ceilalti, pe care ii dorim la fel de exigenti. Cum se evita caderea in capcana perfectionismului? Acest lucru nu inseamna renuntarea la exigente sau abandonarea visurilor si ambitiilor, ci sa cultivi bunavointa, realismul, acceptind punctele slabe si lipsurile.
Reperati zonele de risc

Perfectionismul este un mare consumator de energie vitala. Pentru a repera pierderile excesive, ideal este sa distingeti domeniile importante din viata. Se pot detecta sapte domenii importante: sinele, copiii, cuplul, slujba, caminul, familia, relatiile. Examinati toate domeniile si notati asteptarile si exigentele in legatura cu fiecare. Analizati in care domeniu puteti micsora presiunea.

Alegeti prima data domeniul cel mai putin costisitor (sa plecati de la slujba mai devreme, sa raspundeti mai putin cererilor colegilor, sa fiti mai flexibil cu colaboratorii). Incercati sa nu cedati tentatiei "de a schimba totul". Fixati-va obiective rezonabile intr-un singur domeniu. Diminuarea cu un sfert a exigentelor in ceea ce priveste "caminul" sau "copiii" este deja un cistig.

Evaluati inconvenientele

Faceti o lista cu avantajele perfectionismului, detaliind beneficiile concrete. De exemplu: se poate conta pe mine, nu sint criticat niciodata, imi place munca pe care o fac si este bine platita, sint mindru de performantele mele etc. Apoi stabiliti o lista a inconvenientelor: nu am niciodata timp pentru mine, sint mereu in conflict cu persoanele apropiate, am impresia ca este suficient un pas gresit pentru ca totul sa fie pus sub semnul intrebarii, nu sint niciodata relaxat etc. Comparati cele doua liste si veti putea constientiza costul real al perfectionismului.

Imaginati-va imperfect pentru citeva secunde

Citeste si:

Alegeti domeniul din viata pe care va concentrati cel mai mult: slujba sau viata de familie... Apoi imaginati-va ca eliminati balastul. Ce simtiti? Mai mult timp? Mai putin stres? Relatii mai bune cu ceilalti? Ce va impiedica sa plasati bara mai jos: nu vreau sa fiu depasit; daca nu fac eu lucrul acesta nu il face nimeni; se conteaza pe mine; stresul ma face sa avansez... Luati aceste raspunsuri unul cite unul si incercati sa le analizati la rece. Veti constata ca in majoritatea timpului nu sint decit probleme personale, simple opinii, si nu realitatea.

Dezvoltati sensul nuantelor

Perfectionismul excesiv ignora nuantele, de aceea este atit de toxic! Din prisma perfectionismului nu exista decit doua optiuni, esecul sau reusita. Nu mai utilizati termeni generalizatori precum "intotdeauna", "niciodata", sau excesivi precum "genial" sau "nulitate". Nuantare inseamna recunoasterea valorii muncii cuiva, a competentelor, placerii de a raspunde unei provocari chiar daca actiunea nu a fost reusita, chiar daca obiectivul nu este atins.

Regasiti drumul placerii

Pentru a gusta din fericire, din cind in cind este necesar sa poti sa te abandonezi, sa renunti sa controlezi totul. Cultivarea imperfectiunii inseamna acordarea dreptului de a face pentru placerea de a face si nu pentru a obtine un rezultat perfect.

Acceptati-va asa cum sinteti

Acceptati limitele, punctele slabe, greselile proprii. Acest lucru este un privilegiu al experientei si maturitatii. Exigenta excesiva este ca o inchisoare pentru sine, dar si pentru ceilalti. Oamenii perfectionisti se supravegheaza, se cenzureaza, traiesc cu teama de a nu deceptiona.