Pentru multi romani, muzica tiganeasca se confunda, in primul rind, cu manelele. Altii considera ca tot ce inseamna muzica lautareasca sau muzica de mahala este musai de sorginte roma. Intr-un fel sau altul, muzicienii tigani au reusit sa patrunda destul de usor in tarile occidentale, fie pentru ca au fost impresariati de oameni invechiti intr-ale showbizului si unsi cu toate alifiile (cum este exemplul Tarafului Haiducilor, Tarafului din Clejani, Fanfarei Ciocirlia sau Shukar Collective), fie pentru ca au fost trimisi de institutii care promoveaza muzici traditionele romanesti la diferite festivaluri de gen (Muzeul Taranului Roman, prin etnologul Speranta Radulescu, a trimis multi tigani lautari sa cinte pe scene din Franta, Olanda sau Belgia), fie ca freelanceri (cum sint Nadara sau Szaszcsvs Band, trupe mixte alcatuite din tigani romani, tigani unguri si francezi, care cinta muzica tiganeasca). Altii merg in orasele mari din tarile mai bogate, cinta pe strada si, pentru ca de cele mai multe ori fac o figura buna, reusind sa opreasca lumea din drum spre serviciu sau alte treburi, fac destul de multi bani cit sa se intoarca in Romania si sa traiasca bine cu familiile lor citeva luni, dupa care fac cale intoarsa in Occident.

Muzica facuta pe prispa

In cartea "Taifasuri despre muzica tiganeasca" de Speranta Radulescu ies la iveala multe subtilitati care nu puteau fi clarificate decit vorbind direct cu muzicienii. Muzica tiganeasca inseamna lucruri diferite pentru tigani, in functie de zona din care provin si de alti factori socio-culturali. In Muntenia, muzica tiganeasca se confunda cu cea lautareasca, dar sint destui romi care sa conteste aceasta opinie. Am spus romi? Si aici exista controverse. Foarte multi tigani nu vor sa fie numiti altfel decit tigani, romii sint cei care "fura la televizor".

Tiganii care au cintat pe la oras sustin ca muzica tiganeasca este cea din filme precum "Pisica alba, pisica neagra". Tiganii din Transilvania cred in "stilul tiganesc", care este "viguros, aspru ritmat, in miscare vie, cu armonizari cit mai stufoase cu putinta" (Speranta Radulescu). Definirile nu se fac insa ca la carte, si e mai bine asa: "Daca nu este lautar, nu este tigan; iar daca nu este tigan, nu poa’ sa fie lautar. Pentru ca nu are simtu’ ala, nu are feelingu’ ala. Muzica s-a facut pe prispa. Ei au inceput sa cinte din nevoi... si din placere... si din talentu’ pe care l-au avut", ne spune E., cintareata din Pitesti, in cartea Sperantei Radulescu.

Citeste si:

Tiganii care au cucerit Vestul

Dupa citeva concerte in Belgia si dupa lansarea primului album la casa de discuri Crammed Discs, cu titlul "Musique des Tsiganes de Roumanie", la sfirsitul anului 1991, care a avut parte de o primire calduroasa atit din partea media, cit si a publicului, lautarii din Clejani s-au lansat in cinematografie. In 1992 au jucat un rol important in filmul "Latcho Drom", regizat de Tony Gatlif, cu care au cistigat doua premii la Festivalul de la Cannes. Cel de-al doilea album, "Honourable Brigands, Magic Horses and Evil Eye", inregistrat in Romania in 1994, a fost ales ca Best World Music Album in 1995 de Asociatia Criticilor Germani, premiu care ii trezeste interesul regizorului francez Guy Dernoy sa realizeze un documentar despre taraf la canalul Arte.

De la haiduci la mahala

Acelasi Stphane Karo care i-a descoperit si i-a lansat pe muzicantii din Clejani organizeaza acum concerte prin toata lumea pentru o alta trupa, Mahala Rai Banda, rasarita din mijlocul mahalalei bucurestene Rahova, de asemenea cvasianonima in Romania, dar care a bagat isteria in tari precum Japonia sau Elvetia. "In tari ca Olanda sau Germania nu exista o cultura foarte mare pentru muzica traditionala. Ei au niste dansuri fara transpiratie", a declarat pentru "Cotidianul" Constantin, unul dintre membrii formatiei.