Tot romanul se naste poet, altminteri n-ar mai fi metroul plin de pusti care sfatuiesc in versuri mamele din lumea intreaga. Pe vremea tineretii lui Octavian Paler, romanul tot poet se nastea, doar ca, neavind metrou, isi exprima rima pe unde putea. Unii o faceau la Canal, un fel de metrou al acelor vremuri cu peron la Gherla. Altii, cu trecere de la Partid, rimau pe hirtie despre colectivizare si ce mai era voie.

Sa ne oprim aici din comentariul nostru atit de sec in rima si sa dam cuvintul poetului Octavian Paler care, din graiul taranilor cu indemnuri pentru vite, sa vedeti ce limbi potrivite putea sa scoata.

Mai mandra sa’nfloreasca Gospodaria Colectiva
Departe’n geana zarii se’nalta soarele
Si rumeneste cerul. Pe drumuri carele

Roiasc din sat pe campuri. Pe’ntinsele
ogoare,
Prin lanuri aurii, horesc seceratoare.
(…)
Maria-si poarta pasii prin lanuri aurii,
Ii dogoresc in suflet vapai de bucurii.

Roiesc seceratoare. Maria vede’n gand
Cum claile de grane, ce se aseaza’n rand

Sunt lespezi asezate peste anii de
ocara
Cand neagra suferinta haladuia prin
tara.
(…)
Trecut-au ani de-atunci, trecut-au ani
de cand
Plangea durerea’n inimi si nori
umblau in gand.
(…)
In August 44, in frunte cu Partidul,
Am naruit robiei si asupririi zidul.
(…)
Era o zi de iarna, ca albe, dragi cirezi,
Zapezi erau pe case. Erau pe camp
zapezi.

Radea nadejdea’n ganduri, era in
inimi soare.
A fost atunci in sat o mare sarbatoare.

Citeste si:

Atuncea s’au unit clacasii deopotriva,
Formand Gospodaria Agricola Colectiva.

Viata noua
Fragment din versurile inchinate taranilor muncitori din Gospodaria Agricola Colectiva "Descatusarea" Slobozia-Arges

Amarnica si neagra
Si grea a fost robia,
Prin vremi intunecate,
In satul Slobozia.
(…)
Scrasneste mos Jianu,
Privind campia larga,
Si-si inclesteaza pumnii
De parca sta sa-i sparga
Cand anii de robie
Ii vin astazi in minte…
Amarnica si neagra
Si grea a fost robia
Prin vremi intunecate,
In satul Slobozia.
(…)
Era o zi de Martie,
Cu cerul ca cicoarea…
Intinerea in soare
Batrina Slobozie.
Era o zi de Martie,
Cand saptezeci si una
De semnaturi s’au strins
Pe-o coala de hartie.
Au ras atunci si-au plans
Clacasii de alta data,
De-atata bucurie.
Deasupra colii albe
Cu semnaturi trudite
Insiruite’s stiva,
Sta scris cu rosu, mare:
"Gospodaria Colectiva".
(…)
…Isi scoate mos Jianu
Naframa de la brau
Si naduseala-si svanta
De pe obrajii aspri.
Si vorba-i se’nfierbanta:
"Tovarasi! Inainte!
Sa scrim de pe ogoare,
Partidului, ravas
De dragoste fierbinte,
Ravas din viata noua.
Sa scrim de pe campii
Partidului, ravas
Cu litere tesute,
Din spice aurii!
Am suferit destul,
Robind ca vai de noi,
Muncim azi pentru pace
Si’potriva alor
Care ravnesc razboi."
Cerere pentru viata
cea noua
Umbrele serii’mpresoara
satul Zabrani…
Inserarea coboara,
asa cum coboara de ani si de ani,
de ani si de zile,
cernand peste sat cenusa ei deasa…
Undeva intr’o casa,
Din satul Zabrani,
Gherman Vasile
da viata nadejdilor dragi,
ascunse in inimi de ani si de ani
de atatia iobagi,
de tatal si mosul lui Gherman Vasile…
(…)
Gherman Vasile
Potriveste lampa pe masa,
netezeste o coala de hartie,
si scrie…
(…)
…"Tovarasi!
In colectiva voastra
vreau sa ma’nscriu, sa-mi fericesc
viata…"
Si codrul de ganduri,
infrunzit de nadejdile noi,
ii freamata, freamata…

"Destula camata
amarului platit-ai,
hei, Gherman Vasile…
Vreme destula robit-ai
pe paie si bataie…
Flamanzi si desculti
tremuratu-ti-au anii cei multi
prin glod si prin ploaie…
Pradatu-ti-au munca chiaburii…
Si inima ti-a fost gazda de dureri si
obida,
cum, iarna, e gazda de lupi intinsul
padurii…
Bogatanii,
care batutu-ti-au anii
cu biciul
de pofta pradaciunilor,
ti-au semanat Ghermane’n gand
cucuta minciunilor…
Catau bogatanii piezis,
ast’primavara,
cand colectivistii semanau pe tarla in
crucis…
Si-si storceau bogatanii
veninul din ganduri in vorbe…
"Munca-n zadar!
Boabe pierdute!"

Ei, dar acum vazut-ai Vasile?
Colectivul a scos 2.200 de kile
la hectar…
Si tu Ghermane, doar cateva sute…

Inserarea e sura ca fumul,
si Gherman Vasile scrie de zor
cererea pentru viata cea noua
cu litere trudite ca si palmele lui
batatorite ca drumul…
(…)
…"Si eu vreau, tovarasi,
asa cum Partidul ne invata,
sa pornesc pe drumul cel nou,
sa scap de chiaburii haini,
sa-mi fie anii
senini,
si viata cea noua, belsugul,
mereu sa’nfloreasca Zabranii."