Fie ca ajungi pentru prima data in Istanbul, fie ca te intorci, fascinat de incredibilul farmec al unui oras unic, odata intrat in vartejul fostei capitale otomane simti ca treci pragul istoriei, ca esti prins in mijlocul unui misterios proces de contopire a civilizatiilor. Fiecare dintre popoarele care si-a scris istoria in Istanbul - hititii, grecii, triburile galice, romanii, bizantinii si, evident, otomanii - este prezent si astazi pe strazi, la umbra zidurilor vechi, in bazare si in pravalii.

Istanbul este un oras unic in primul rand pentru ca se lafaie pe doua continente, Europa si Asia. Este un oras aparte si pentru ca este cel mai mare din Turcia, fara a fi si capitala. E drept ca a avut acest privilegiu in urma cu secole, in vremurile cand se numea Constantinopol. Numele il primise de la fondatorul sau, imparatul roman Constantin cel Mare, acesta punandu-i pietrele de temelie pe locul fostei colonii grecesti Bizant. Orasul a servit astfel drept capitala a Imperiului Bizantin pentru mai bine de un mileniu. In 1453, istoria i-a marcat destinul, fiind cucerit de turci, pastrandu-si rolul de capitala, de data asta a Imperiului Otoman. Abia in martie 1930, in timpul primei republici turce, al carei guvern a fost stabilit la Ankara de intemeietorul Turciei moderne, Kemal Ataturk, numele oficial al orasului de pe Bosfor a devenit Istanbul, pentru a face uitata legatura sa cu imperiul ce tocmai fusese abolit.

Teoria cea mai acceptata cu privire la originea acestui nume este cea care il leaga de expresia greceasca "in oras" ("cis tin polin"), care, transcrisa fonetic de turci, s-a transformat in is-tan-bul. Exista o alta teorie destul de credibila, care leaga denumirea de expresia persana "podul dintre tari", adica "stan" + "bul", care se apropie de una dintre formele arhaice ale numelui Istanbul.

Simfonia civilizatiilor

Ca in orice loc de pe glob in care istoria a jucat un rol important, frumusetea Istanbulului incepe din orasul vechi, aflat pe malul european al stramtorii Bosfor.

Aici exista inca atmosfera specifica targurilor musulmane, cu negustori dispusi sa-si vanda si taraba de sub marfa, deschisi oricand la o tocmeala cinstita. Fie ca este vorba despre terase, pravalii sau magazine moderne, turcii din Istanbul sunt, probabil, cei mai buni reprezentanti ai comertului de acum o suta-doua de ani. Dincolo de farmecul creat de a-mestecul mediteraneano-musulman, Istanbul este o metropola cosmopolita, in care contrastele sunt vizibile la orice pas, zgarie-norii de sticla simtindu-se la fel de bine langa micile cafenele vechi de secole, asa cum turcii se simt in largul lor alaturi de miile de turisti europeni sau japonezi care "profaneaza" cu bliturile lor aerul incarcat de rugaciuni, pentru ca la apelul muezinului, de cinci ori pe zi, raspunde subconstient si indiferenta strainului apartinand altei religii, care respecta fara tagada traditia musulmana.

Pe strazile metropolei aflate la rascruce de ape si continente se intersecteaza oameni, religii, mentalitati si obiceiuri care se tolereaza, cu totii avand parca un singur scop: sa faca negot. Pare ca nimic nu socheaza in aceasta confruntare a lumilor. Socheaza insa frumusetea adevaratelor monumente de arhitectura si istorie, pe care nu le-ai fi crezut atat de impunatoare si pe care cu greu le-ai putea uita.

Un tribut adus islamului

Citeste si:

Istanbulul n-ar fi el fara Moscheea Imperiala Sultanahmet, cunoscuta drept Moscheea Albastra, denumire datorata panourilor interioare din faianta bleu si alba. Arhitectul Mehmet Aga a vrut sa arate lumii ca si-a depasit maestrii, dar si sa aduca un tribut superioritatii islamului. Situata in fata bisericii Sf. Sofia, de-a lungul Pietei Sultanahmet, ea este simbolul puterii Imperiului Roman, dar si al celui otoman. Eleganta unica a acesteia este conferita de cele sase minarete, mai multe decat in orice moschee. Legenda spune ca s-a facut o confuzie intre cuvintele altin (aur) si alti (sase) atunci cand s-a comandat inaltarea edificiului. In moscheea cu 260 de ferestre, impresionand si prin marime, exista o scoala religioasa, un spital, un caravanserai si o cantina gratuita. Interiorul este sculptat in marmura alba, iar soarele atotstapanitor isi trimite razele cu generozitate, accentuand coloritul incantatoarelor vitralii. Gradinile moscheii adapostesc mausoleul lui Soliman Magnificul si al sotiei sale, precum si mormantul lui Sinan.

Istorie si opulenta

Nici Palatul Topkapi, localizat in spatele Sf. Sofia, nu poate lipsi de pe agenda vizitei. Iti apare in fata un adevarat labirint de constructii, despre care afli ca a reprezentat centrul puterii otomane intre secolele XV si XIX. Palatul reflecta structural planurile originale ale lui Mahomed I, insa fiecare sultan a modificat cladirea, arhitectura fiind afectata si de patru incendii.

De pe vremea lui Mahomed I s-au pastrat cateva cladiri originale: Raht Hasinesi (cladirea tezaurului) si Pavilionul cu placi de ceramica. Pe vremuri, palatul era un veritabil oras in oras, aici locuind si lucrand 50.000 de oameni si era bine-cunoscut pentru propria gradina zoologica. Interesul vizitatorului este captat imediat de Harem, format din peste 300 de camere, jumatate fiind restranse ca nise pentru eunuci, servitori si concubine. Dimensiunile si opulenta camerelor cresc pe masura ce te apropii de odaile concubinelor favorite si ale sotiilor legale, doar patru la numar.

Credinta si mister

Oricine intra in Sfanta Sofia - Biserica Sfintei Intelepciuni - ramane impresionat de maretia cladirii. Principala cladire bizantina din Istanbul a fost fondata de Constantin si reconstituita de Iustinian in secolul VI. Astazi este intunecoasa si misterioasa, dar pe timpuri marmura capta si reflecta lumina lumanarilor si, datorita lampilor care luminau atat de bine, era folosita si ca far. Iustinian, care a construit Aya Sofia, a imbogatit-o cu mozaicuri decorative. Imparatii de mai tarziu au adaugat altele figurative. In anii 1930, Kemal Ataturk, "tatal turcilor", a transformat Sfanta Sofia in muzeu national.

Luxul sultanilor

Palatul din Yildiz, construit la sfarsitul secolului al XIX-lea, cuprinde, bineinteles, si o moschee, alaturi de o serie de pavilioane. Este renumit pentru colectia deosebita de portelanuri ale sultanului Abdulhamit II. Sale, cel mai mare si mai grandios pavilion, este o marturie tarzie a luxului in care traiau sultanii. Plasat intr-un mare parc de flori, arbori si plante decorative provenind din patru colturi ale lumii, palatul ofera una dintre cele mai frumoase vederi panoramice asupra Bosforului.