Daca vor sa aiba succes, artistii care lucreaza cu frumusetea feminina sint nevoiti adesea sa tina cont de preferintele estetice, mai subtiri sau mai grosiere, mai neaose sau mai occidentalizate, ale unor categorii de public. De aceea, dar si din alte considerente profesionale, fotografi, pictori, regizori de teatru sau de film, cu totii se gindesc de doua sau de mai multe ori inainte de a-si alege modelul sau actrita. Uneori, ei vor modele neconventionale, care, in mod surprinzator, au mai mult succes decit tiparele de frumusete ale epocii.

Nudurile de arta n-au succes

Cosmin Bumbut, devenit celebru mai intii pentru fotografiile care au consacrat stilul grafic al "Dilemei", se simte in egala masura el insusi si in fotografia de arta, si atunci cind realizeaza pictoriale destinate revistelor erotice. Fotograful Cristian Crisbasan considera ca orice alt gen de fotografie, in afara celei artistice, este desigur un compromis. In ceea ce priveste fotografia artistica, nici macar nudurile sale nu au avut succes in tara, decit inauntrul unui grup restrins si elitist. In schimb, aceleasi nuduri au fost foarte apreciate in strainatate si l-au consacrat pe Crisbasan intr-un clasament al celor mai buni o suta de fotografi din lume (Erotic Photography Now - 100 best photographers, Taschen, 2007).

Fotograful Cosmin Gogu ne-a declarat ca, in masura in care destinatia fotografiilor i-a permis, s-a straduit sa creeze un univers vizual specific lui, usor de recunoscut. Integrata in acest univers, femeia are personalitate, dar, aproape intotdeauna, farmecul ei se rezuma doar la frumusete si nu este un reflex al "vietii interioare".

Cosmin Gogu precizeaza ca aceasta orientare nu vine dintr-un calcul de marketing, menit sa atraga un public masculin fascinat de rotunjimile feminine, ci dintr-un respect pentru privitor. Concret, fotograful, cunoscut publicului printre altele pentru pictorialele realizate pentru revista "Tabu", nu si-a propus niciodata sa scoata "frumosul din urit", sa creeze sau sa descopere expresivitatea unor trupuri dizgratioase, adica sa promoveze o "estetica a uritului" care sa nedumereasca sau chiar sa amuze privitorul. El considera ca doar un public elitist, cu o educatie vizuala solida, poate aprecia fotografii de nud cu modele altfel decit frumoase, pentru ca, atunci cind aceste lucrari sint de calitate, ele au o incarcatura simbolica, fac trimiteri la bogate ramificatii culturale.

Citeste si:

In fotografie, tine tot schema 90-60-90

Cristian Crisbasan se plinge ca nici macar nudurile de arta cu modele frumoase nu prind si incearca sa explice acest paradox prin faptul ca romanii nu sint sensibili la fotografia artistica de nud, pentru ca raporteaza fotografia de acest tip la standardele "Playboy", la diferite alte reviste pentru barbati si/sau la revistele de moda. Pe de alta parte, publicul agreeaza un anume gen de frumusete, croit dupa tiparele ireale ale acelorasi reviste.

Crisbasan are alte criterii estetice, nu cauta modele cu un corp perfect, ci femei expresive, care pot emana un anumit "firesc", priviri misterioase, electrice sau triste. Cit despre trupul fetelor, acesta poate avea nenumarate infatisari, "de la genul silfida la stilul cu forme pline si pina la carnea flasca, dar plina de metafora a unei septuagenare". Crisbasan crede ca nu are succes la romani si pentru ca el prefera sa lucreze cu lumina naturala, netrucata, pe cind publicul vrea sa vada femei cu piele bronzata, cosmetizata de o lumina falsa, care sa accentueze nurii fetelor.

Fotografii nu vor modele clasice

Nici Alexandru Paul nu e interesat sa fotografieze o frumusete feminina de pictorial si nici macar o frumusete "clasica" epatanta, ci ii place sa aiba ca modele femei pe chipul carora "viata a lasat nuante mai dure". Fotograful considera ca "viata tihnita le face pe femei neinteresante si le aplatizeaza trasaturile, pe cind necazurile, dramele scot la suprafata trasaturi autentic umane". De asemenea, el nu are incredere in imaginile prelucrate pe calculator, ci in "fotografia netrucata".