Spectacolul montat de tinara regizoare Mona Gavrilas si-a inceput cariera in iarna, prin diverse cluburi, cu succes, din moment ce dureaza pina acum. Cu succes, din moment ce intr-o seara de duminica torida, in sala Studio a Teatrului Nottara nu mai exista nici un loc liber. Atrasi probabil de titlu, tineri fara o prea mare experienta de spectatori erau dispusi la orice surpriza si au receptat-o cu placere pe cea oferita.

Placerea si chinul femeilor

Textul scriitoarei americane, jucat in premiera in 1996, a atins o celebritate mondiala prin caracterul sau perceput ca revolutionar. A devenit textul obligat al celebrarii V-Day, zi legata de sarbatoarea Sfintului Valentin, dar in care organizatiile neguvernamentale string bani pentru femeile victime ale violentei sexuale. In 2001, a fost jucat la Madison Square Garden cu Melissa Etheridge si Whoopi Goldberg, ceea ce i-a asigurat vizibilitatea dincolo de cercurile feministe, obligindu-i sa se pronunte si pe cei care considera ca feminismul nu e decit un mijloc de parvenire politica pentru citeva persoane care nu au argumente intr-un dialog real cu partenerii lor masculini.

Citeste si:

Inspiratia piesei lui Ensler vine din viata: 200 de convorbiri cu femei de diferite virste, cu educatie si statut diferite, din locuri diferite, care vorbesc deschis despre conditia lor sexuala, despre felul in care ele isi concep intimitatea.

Piesa si spectacolele au fost violent negate de conservatori, pentru ca sint prea violente, de feministe, pentru ca nu merg pina la capatul adevarului. Din culegerea de monoloage, fiecare montare isi construieste propriul text, in functie de asteptarile publicului si de disponibilitatile actritei (actritelor). O varianta a acestui text a fost jucata de Teatrul Ariel din Tg.-Mures, cu referire directa la lupta feminista in care demersul Evei Ensler a fost un argument. Spectacolul, bun, nu a iscat nici o dezbatere, fie ea de fond sau de forma.