Stiam totul despre aventurile sale in Italia din timpul Primului Razboi Mondial si din Spania razboiului civil. Insa o pagina din viata lui Ernest Hemingway a ramas acoperita de mister: o suta de zile pe care viitorul laureat al Premiului Nobel pentru literatura le-a trait in China in vremea celui de-al doilea conflict mondial. Cortina secretului privind misiunea chineza din 1941 isi gaseste abia astazi o explicatie.

Scriitorul american a muncit ca spion al guvernului sau. Trimitea rapoarte la Washington in legatura cu luptele dintre comunistii lui Mao, nationalistii lui Chiang Kai-Shek si invadatorii japonezi.
Si daca activitatea sa de reporter in China a fost mediocra, inteligenta folosita de administratia Roosevelt dezvaluie o surprinzatoare inteligenta politica.

Hemingway ajunge in China devastata de razboi pentru cea mai improbabila dintre misiuni: o luna de miere. Il aduce aici cea de-a treia sotie a sa, celebra jurnalista americana Martha Gelthorn. Cei doi se cunoscusera in 1937 in plina tragedie a Spaniei, unde Hemingway strangea material pentru unul dintre cele mai bune romane ale sale: "Pentru cine bat clopotele". Cand ajung in China, casnicia lor deja era in colaps.

Convietuirea e prea dificila intre doua staruri ale mass media, doi egocentrici, ambii indragostiti de propria munca mai mult decat de propriul partener. Gelthorn, inalta, blonda, snoaba, descendenta a unei familii patriciene, scrie pentru prestigioasa revista "Collier" corespondente de pe un front asiatic inca ignorat de Occident dar care in curand va deveni crucial odata cu atacul japonez de la Pearl Harbour. Hemingway o insoteste impotriva vointei sale in ianuarie 1941.

Potrivit amintirilor martorilor, in vreme ce ea urmareste conflictul chinez complex si febril, el isi petrece cea mai mare parte a timpului imbatandu-se la barul luxosului hotel din Hong Kong si informandu-se cum stau vanzarile romanelor sale. Lenea sa nu este total neproductiva, totusi. Printre camarazii lui Hemingway la Hong Kong abunda diplomati, inalti oficiali, afaceristi dubiosi, spioni si oameni de afaceri care stiu foarte multe din cele ce se intampla in restul lumii.

Printre aburii alcoolului, scriitorul inregistreaza si noteaza, interpreteaza si prevede. Si el are un angajament pentru o revista din New York dar corespondentele pe care le trimite din Orientul Extrem nu au fascinatia celor mai bune pagini ale jurnalistului Hemingway, e putina poveste si multa analiza. In acele o suta de zile ce era mai bun din ele avea o cu totul alta directie. E ceea ce a descoperit dupa zece ani de cercetari un om de stiinta canadian, Peter Moreira, a carui carte "Hemingway in China" va iesi in curand pe piata in Statele Unite.
Intr-o arhiva privata gazduita la Princeton, Moreira a descoperit un raport de sase pagini pe care Hemingway il trimitea la 30 iulie 1941 ministrului american al Finantelor, Henry Morgenthau, cu o recunoastere detaliata a conflictului dintre comunistii si nationalistii chinezi. Morgenthau, personaj-cheie al administratiei Roosevelt e arhitectul financiar al New Deal.

Si, in plus, impreuna cu economistul englez John Maynard Keynes, unul dintre initiatorii acordurilor lui Bretton Woods, al Fondului Monetar International al noilor reguli pe care America le gaseste pentru a relansa economia mondiala de dupa razboi. In calitate de secretar in ministerul Finantelor controla investitiile pe care Washington-ul le furniza guvernului nationalist chinez al lui Chang Kai Shek, angajat oficial sa ii combata pe japonezi.

Citeste si:

Morgenthau vroia sa stie mai mult despre cum sunt cheltuiti banii pe care ii trimite in China, dar are raporturi proaste cu serviciile Secrete de la Washington.

De aceea, prin intermediul subsecretarului sau Harry Dexter White il angajeaza pe Hemingway ca informator confidential. Acel raport secret din 1941 e revelator. Hemingway atentioneaza Guvernul ca Chiang Kai Shek considera partizanii comunisti, nu pe japonezi, drept principalii inamici.

"Unica solutie - scrie Hemingway, pentru a evita un razboi fratricid intre chinezi, si ca America sa se hotarasca repede daca are de gand sa incurajeze sau sa finanteze un razboi civil". Romancierul care, datorita sotiei, a avut chiar o intalnire secreta cu mana dreapta a lui Mao, Zhou Enlai si determina guvernul sau sa recunoasca potentialul comunistilor si este sfatuit sa-l impinga pe Chiang kai Shek catre un compromis.

Lucrurile se vor sfarsi cu totul altfel, dupa bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki, dupa capitularea neconditionata a Japoniei in fata americanilor, China se indreapta tocmai catre acel razboi civil prevazut de Hemingway, pana la victoria finala a lui Mao din 1949. Prin ironia sortii, notele informative secrete trimise de scriitor nu au avut suficienta influenta la Washington, dar cu siguranta au fost citite la Moscova. Dupa razboi s-a descoperit ca Harry Dexter White, bratul drept al lui Morgenthau care il racolase pe scriitor era unul dintre cele mai importante elemente din reteaua de spioni sovietici de la Washington.

Din acel moment Hemingway a prins gust de spionaj. In 1942 din initiativa sa s-a creat The Crook Factory, o agentie privata cu scopul de a se inflitra printre agentii filo-nazisti prezenti in Cuba. Era vorba de o armata Brancaleone in care agentii secreti erau preoti si chelneri, pescari si prostituate. Va fi desfiintata in 1943 si Hemingway se va dedica cu un si mai mic profit pescuitului, vanatorii si mai ales literaturii. De Martha Gelthorn va divorta in 1949.

Din meseria de corespondent in China, ea va pastra amintiri si rani, mai ales o teribila dizenterie care a adus-o pana in pragul mortii. Ernest se sinucide in 1961. Martha in 1998.