- Domnule, Cristian Costin, cum v-a venit ideea infiintarii unui teatru pentru familie?

- Dorinta mea a fost mereu sa pot juca pe scena "Nationalului iesean" sau oriunde cu tatal meu, actorul Virgiliu Costin. Din pacate nu am reusit acest lucru.Dupa ce ne-am unit destinele, eu si Ozana am realizat ca in noua noastra familie suntem cinci actori profesionisti, Petru Ciubotaru-tatal Ozanei, Cristina Anca Ciubotaru-mama ei, Camil Costin-fratele meu, si noi. Petru si Cristina aveau experienta si ca pedagogi, regizori si scenaristi, Camil avea multe abilitati tehnice si de constructie, noi putere si entuziasm si atunci ne-am propus ca impreuna sa formam o trupa de Teatru de familie, dupa ideea teatrelor din perioada interbelica. Visul a devenit realitate in 1995, cand se nastea trupa Scena - care, dupa cateva luni se va numi BON TON.

Primul spectacol a fost "Avem telefon" al prof.Paul Miron in premiera absoluta, in regia si scenografia lui Petru Ciubotaru, apoi a urmat "Prin ce traieste omul" dupa Lev Tolstoi - un spectacol cu papusi mari ce purta marca Arnold Landen - Germania (cel care a crezut foarte tare in noi si in gandul nostru si ne-a sprijinit prin toate mijloacele. Chiar daca avem multi colaboratori,"nucleul" a ramas familia. Am aflat ca daca tatal meu ar mai fi trait putem intra si in "Cartea recordurilor" ca fiind "cel mai mare teatru de familie "din lume cu sase actori profesionisti.

Am functionat ani de zile ca trupa, toti fiind angajati in diverse teatre si, periodic "comiteam" spectacole in diverse spatii inchiriate. Din 1998, realizand ca in Romania sansele de a obtine o finantare sau un profit cat de mic sunt aproape nule ne-am orientat spre zona germana, zona ce ne-a adus atat recunoasterea internationala cat si contracte anuale.

In 2005 am infiintat "Asociatia Culturala BON TON", asociatie ce patroneaza teatrul, eu si Ozana am plecat de la "Teatrul Victor Ion Popa "din Barlad unde eram actori, ne-am facut contractele de munca pe Asociatie, am inchiriat un spatiu la subsolul unei alimentare l-am amenajat, renovat si dotat iar in 17 septembrie 2005 am inaugurat acest sediu, devenit acum o "mica bijuterie".O sala multifunctionala cu aproximativ 100 locuri, intima si cocheta. Investitiile au fost enorme si le-am facut doar prin resurse proprii (vanzarea locuintei si credite bancare). Nu am beneficiat si nu beneficiem din pacate de nici un sprijin decat din partea unor sponsori inimosi si mandri ca in Iasi si Romania s-a nascut si exista un asemenea Teatru.

- Vorbiti-mi despre colegii dvs.

- Ar fi multe, foarte multe de spus si ar fi nedrept doar sa-i numesc, ei facand la propriu parte din "Familia Bon Ton", profesionalismul, gentiletea, generozitatea si prietenia lor sunt un dar si "oxigenul" nostru. Fara ei, fara presa - care a fost si este de la inceput prietena noastra declarata, fara sponsori si fara dragul nostru public nu am fi reussit sa rezistam nici doua luni pentru ca inceputul a fost foarte greu. Am fost jigniti, amenintati, minimalizati - eh, nici nu vreau sa imi amintesc, a fost greu. Acesti artisti au crezut si cred in noi si si-au asumat colaboararea cu noi fara sa se gandeasca nici la riscuri, nici la nimic si ... cum spunea unul din ei -Tomi Hogea-"Facem istoria impreuna".

De la scenografa Viorica Perju care a "imaginat" sala, tavanele, intrarea si spectacolul inaugural -"Piatra din casa", Dan Narcis colegul si prietenul nostru de suflet - copilul - care a parasit si el scena barladeana ca sa ne fie alaturi,"Maestrul" Ion Agachi, hatrul si inteleptul nostru, Tomita Hogea care ne "zdrobeste" cu daruirea, profesionalismul si dragalasenia lui - la ultima premiera -"Floarea de cactus"-unde joaca rolul principal a mers pana acolo ca si-a adus de acasa garderoba personala, Lica Stoiciu - Frunza, un talent muzical si un om rar intalnit, Catalin Cucu, Dana Tomita, Tudor Rotaru -debut , "fratele" Dorin Mihailescu, regizorul si omul care cunoaste acest spatiu de la prima galeata de var si pana la ultima premiera,care a taiat, a batut, a instalat impreuna cu noi cam tot "Bon-Ton-ul", la Marius Robu, regizorul tehnic si omul prezent la si in toate si "Tanti Lenuta" care se ocupa de "imaginea noastra".

- Cat de profitabila este inititiativa unui teatru particular?

- Nu este deloc profitabila daca vorbim in termeni economici. Costurile intretinerii si dotarii unei sali sunt enorme, productia spectacolelor - oricat de "in familie" ar fi ele este mare, impozitele, publicitatea cu tot ce inseamna ea drepturile de autor si "spagile" te usuca. Noi am reusit in 10 luni sa scoatem 6 premiere !!! in timp record, am lansat 2 carti, cursantii nostri la actorie au finalizat si ei 3 spectacole am avut cel putin 4 actiuni umanitare in tara si 1 in Germania.

Citeste si:

Din pretul biletului de spectacol nu se acopera nici 30% din necesar, nemaivorbind de profit. De la inceput am oferit reduceri pentru elevi, studenti si pensionari iar studentii de la invatamantul de arta au intrarea gratuita. Desi am solicitat si solicitam sprijin financiar pentru a ne putea continua activitatea nu am primit decit hartii fara valoare. Pentru autoritati nu existam sau daca existam suntem asa niste insecte care bazaie enervant si ii agaseaza - ce mai vor si astia cu teatrul lor, teatre ne trebuie noua? - de parca teatrele se nasc asa,...saptamanal iar publicul devine interesant doar in perioada electorala. Sponsorii sunt si ei sufocati de avalansele de cereri de tot felul din partea oricui si au dreptate sa te refuze de multe ori, cel putin cultura si sustinerea ei ar trebui sa fie apanajul statului nu a lor, ei pot contribui la evenimente majore, nu la finantarea ei - pe care oricum o fac prin impozite.

- Care sunt cele mai importante realizari pe care le-ati avut cu teatrul dumneavoastra?

- Cand vorbim de un teatru privat orice e o realizare, chiar si faptul ca poti deschide dimineata usa si el mai este acolo, ca nu a aparut o reprezentanta sau un depozit. In alta ordine de idei suntem mandri ca am reusit sa reprezentam Iasul si Romania la niste manifestari foarte importante.In 2000 cu "Faust" am reprezentat Romania la Hanovra 2000, alaturi de Academia de arte din Iasi si Goethe Zentrum.
In 2001 cu "Imparatia Ozanei" dupa "Amintirile" lui Ion Creanga - spectacol prezentat in limba germana am fost reprezentantii tarii la a 23-a editie a festivalului international Mistelbach, Austria, unde spectacolul a fost apreciat ca cel mai bun din festival.
In 2002 in Wolfsburg, Germania la Congresul International Subud, "Imparatia Ozanei" a fost ovationata in picioare 20 de minute de 400 de participanti din toata lumea.

Acum 10 zile ne-am intors dintr-un turneu de 3 saptamani in Germania si Anglia. In Anglia am fost invitati la cel mai mare Congres Medieval international - International Medieval Congres, Leeds 2006, unde au participat peste 1400 de specialisti din toata lumea.Am fost invitati cu spectacolul lui Arnold Landen "Der unsterbliche Till Eulenspiegel"- in limba germana ca reprezentanti ai Romaniei si Germaniei. L-am jucat intr-o veche catedrala din Leeds unui public format majoritar din profesori de la universitatile Oxford, Cambrige, Leeds,Yale si Harvard. A fost un mare succes, desi exigentele unui asemenea public ne-au facut sa respiram foarte putin in timpul spectacolului.

Cu toate ca am trimis cereri de finantare pentru a putea participa la un asemenea eveniment de la ICR la ministere si nici nu mai stim cui, am fost tratati cu un mesaj deja obisnuit - nu avem, e prea mult, e prea putin, e prea devreme, e prea tarziu etc.In concluzie am anuntat Univer sitatea din Lausanne, cei care ne-au lansat invitatia, ca nu putem participa deoarece nu am gasit finantare in Romania iar raspunsul lor a fost promt - in 5 zile am fost contactati de o puternica fundatie culturala germana, care...retineti!!! pe baza unei recomandari din partea celui care selectase spectacolul si nu a zeci de rapoarte, fise si hartoage a aprobat finantarea, facand astfel posibila participarea noastra. Tot aceasta fundatie vazand spectacolul ne-a invitat si anul viitor la Leeds iar apoi in Elvetia.

Participarile noaste la festivaluri sau manifestari din tara si strainatate sunt multe si dese dar nu cred ca e nici locul, nici timpul sa le enumar pe toate.

- Ne-am obisnuit sa numim teatrul o arta perisabila. Poate fi el si o afacere?

- Cred ca este o arta perisabila. Daca vorbim de TEATRU, nu cred ca poate fi o afacere! Daca vorbim de Bivolita pe franghie, cu trei petice, doua sarme si functionari dramatici care sa joace pe 3 lei, fara bilete, mai stiu eu prin ce colt de lume unde nu-i intreaba nimeni nimic poate s-o fi putand. Dar aia e "suta" in cel mai bun caz, nu teatru. Sunt totusi optimist, cred ca dupa aderare vor exista mai multi bani (in general vorbind, nu neaparat in cultura) si crescand nivelul de trai lumea va fi mai receptiva si la cultura. Iar in afara de asta vor aparea cu siguranta impresarii de teatru straini.La noi sunt prea putini si in genere amatori cu pretentii.

In toata lumea Teatrul este subventionat. Teatrul este un organism viu, el respira, el traieste! Daca oxigenul este publicul, apa este finantarea. Fara aceste doua elemente nu exista .El se adreseaza oricui, pe diferite genuri de cultura, de varsta ,de educatie. El nu poate fi ignorat, Teatrul Face Bine!!!