Sa-l redescoperi pe Emil Brumaru e ca si cum ai face amor cu cea mai frumoasa si inocenta femeie de pe lume, pe care ai si iubi-o. Nu te mai saturi de poezia asta a fizicului. Si cind te tradeaza, tot mai vrei, tot mai astepti.

Ce este femeia? Ce este barbatul?

Nu stiu ce este femeia, dar sint multe! Barbatul sint numai eu!

Puteti face un scurt istoric al femeii, din punct de vedere al detaliilor care au contat pentru dvs., ca poet, ca om?

Sa precizam: ca om sint poet, ca poet sint om! Detaliile? Oh, femeile au o mie de mosorele, de cheutori, de plusuri umede si matasuri mistice, si namoluri liliale, si nameti, si marmore, si fireturi, si izuri interzise minorilor, si locuri cu comori ascunse de piratii primi! M-a fascinat, copil fiind si asistind habotnic la mulsul vesperal al vacii Lunaea, in spatele haltei din Belcesti, "vulva" Profirei!!! Suprema servitoare, cea care sta suav cracanata pe vine si storcea cu sirg, intr-o galeata de tabla emailata, titele lungi, suculente, roz..., expunindu-si cu naivitate misterul ei violaceu in cele doua perechi de buze mustoase... atirninde exotic in aerul autohton...

Citeste si:

Asta a fost o prima experienta, rurala. Ce a urmat apoi?

Apoi am observat ca Veta, fiica dascalului din Sandeni, sosita sa-i dam surplusul de lapte proaspat, aburind, balabanea cu nonsalanta, sub rochia de stamba visinie, doua ugere a la Nicoleta Luciu inainte de a se silicona... lesinam de placere in latrina ingusta, de ciment, de la etaj, privindu-le prin fanta geamului inalt cu un binoclu militar, mostenit de la un unchi de-al meu, ofiter de infanterie in retragere... Mai tirziu, adolescent, deja student la medicina, am cunoscut socul olfactiv al subsuorilor abisale ale unei colege de grupa... Transpira ca o iapa, era mirifica!

Pe urma, dar nu in ultimul rind, vorba tuturor celor ce vorbesc la televizor politicale... pe urma, repet, dar nu in ultimul rind, am cazut la patima mistuitoare, distrugatoare, dumnezeiasca, infinita... a feselor in vesnica miscare... Mi se intimpla adeseori sa fiu remorcat de cite un astfel de cur mirobolant, mistuitor, prin Iasi, dus in nestire pe stradute inguste, in panta, cu curti mari de o parte si de alta, cu gradini avind in fund case enorme, batrinesti, cu cerdac si trei trepte de lemn lustruit la intrare... cu geamuri gros perde-luite... abandonat in final in fata cite unei portite cu balamalele scirtiind inutil a destin ratat... Dar orice parte a femeii este un castel ce-asteapta sa fie scotocit, in zori, pe la crenel!

Mai poate fi cintata in versuri femeia siliconata cu acelasi foc ca femeia teapana-lasata-moarta?

Ador femeia siliconata! E un incendiu, e o palalaie de manele geniale! (Dragoste, nu deceda/Caci nu mai am ce pupa!) E un scandal in plina zi, cu martori, cu cafturi, cu sfircuri dornice de bobirnace... cu dubite de politie ce te duc sa suferi in taina pentru damicela molestata dulce... cu avocati ce te scapa de la puscaria pe viata... te elibereaza pe cautiune in chiar miezul pasiunii spornice, dornice... Sinul nu cade decit in pacat... si atunci e si mai parsiv... tine creionul...