Prestigiosul cotidian The New York Times a publicat, in 19 iulie 2006, in sectiunea Arte/Teatru, un articol substantial dedicat dramaturgiei romanesti contemporane si schimburilor teatrale romano-americane. Sunt apreciate evenimentele organizate recent in cadrul programului New Drama al Institutului Cultural Roman de la New York alaturi de LARK Play Development Center, Immigrants Theatre Project si Martin E. Segal Theatre Center de la City University of New York.

Intitulat "From Bucharest to New York, Reality Takes the Stage", articolul semnat de Gwen Orel vorbeste despre creatiile dramaturgilor Saviana Stanescu (coordonator al programului New Drama), Gianina Carbunariu, Bogdan Georgescu si Vera Ion, precum si despre demersurile artistice ale profesorului Nicolae Mandea si ale regizoarei Beatrice Rancea. Teatrul Odeon si Institutul Cultural Roman de la New York sunt prezentate, alaturi de partenerii de marca americani, drept vectori ai cooperarii artistice internationale. Iata articolul:

De la Bucuresti la New York, realitatea urca pe scena

Aflat la Bucuresti in aceasta primavara, regizorul Gordon Edelstein a nimerit in mijlocul unei dispute care n-ar fi aparut niciodata la Teatrul din Connecticut, unde e director artistic.

Edelstein lucra la punerea in scena a piesei "Pantoful lui Lenin" de Savianei Stanescu, scriitoare in varsta de 38 de ani, o piesa despre doua generatii de imigranti est-europeni din Queens. Textul contine limbaj explicit, iar o actrita mai varstnica a obiectat fata de cateva dintre replici.

"Era absolut fascinant", isi aminteste Gordon Edelstein acel moment din Romania. "Actorii mai tineri se uitau la mine si ziceau 'Ce v-am spus?>>" referindu-se la atitudinea inchistata a generatiei mai varstnice. In acelasi timp, "actorii mai varstnici ar fi spus: 'Teatrul e un loc sfant. Nu vrem asemenea cuvinte>>". Dl Edelstein se afla in Romania ca urmare a unui schimb de experienta finantat partial de Lark Play Development Center, in seria de proiecte in cadrul carora artisti din ambele tari au traversat Atlanticul.

Schimburile au loc intr-un moment important in dezvoltarea culturala a Romaniei, a declarat Corina Suteu, directoare a Institutului Cultural Roman din New York. La 17 ani de la rasturnarea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu, dramaturgii romani se ocupa, in sfarsit, intr-un mod foarte direct si explicit, de realitatea inconjuratoare. Sub comunism, teatrul era dominat de regizor si folosea un limbaj simbolic sau codificat pentru a protesta fata de regim - afirma d-na Suteu. Acum, "tinerii dramaturgi incep sa vorbeasca despre ceea ce ii inconjoara" - a spus ea. "Este o generatie care are ceva de spus despre lumea in care traieste. Si asta e ceva cu totul nou".
"Stop the Tempo" de Gianina Carbunariu, de pilda, este o piesa despre trei tineri care se intalnesc intamplator si pun la cale mici acte de rezistenta. "Romania. Kiss Me", de Bogdan Georgescu, urmareste trei oameni, intr-un tren care iese din tara, bantuiti de amintiri legate de locul de bastina.

Geanina Carbunariu, 28 de ani, Bogdan Georgescu, 22 de ani si Vera Ion, 25 de ani, s-au aflat la New York saptamana trecuta, prin bunavointa Immigrants Theater Project, cu sprijinul Martin E. Segal Theater Center de la City University of New York.
Gianina Carbunariu este membra a dramAcum, o miscare a tinerilor regizori care pun in scena lucrari contemporane, initiata acum patru ani. Miscarea ofera o alternativa la teatrele de stat conduse de oficiali mai varstnici.

Citeste si:

"Cautam teme importante ale realitatii romanesti", a declarat Geanina Carbunariu. "E timpul ca generatia noastra sa-si asume niste responsabilitati. In timpul regimului comunist, totul era metaforic. Acum simtim nevoia unei conectari la realitatea".

Nicolae Mandea, profesor la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, s-a aflat si el la New York saptamana trecuta si a participat la dezbateri despre dramaturgia romaneasca. El a demarat primul program de studii in domeniul creatiei dramaturgice anul trecut, dupa ce a lucrat ci regizoarea americana Roberta Levitow, care a sustinut un seminar de teatru politic american si un atelier de creatie dramaturgica la Universitatea Nationala, ca expert Fulbright.

"Au reactionat puternic la Suzan-Lori Parks si Guillermo Gómez-Pena", a spus Roberta Levitow, care preda la Bennington College in Vermont si conduce Teatrul fara Frontiere, o retea informala de artisti care sprijina schimburile internationale. Ea a afirmat ca studentii au fost sensibili la natura simbolica si personala a textelor politice ale ambilor dramaturgi. Bogdan Georgescu, care a petrecut un an la Universitatea din Vermont, a spus: "Tot ce stiam despre cum se scrie o piesa de teatru, inainte de a veni aici, am invatat de la Roberta. Nu exista o traditie in dramaturgie. A fost o experienta fundamentala".

Saviana Stanescu, care traieste la New York si este director pentru schimburi internationale la Lark, ii descrie pe dramaturgii intre 20 si 30 de ani ca avand "un stil nou, redescoperind scrisul in proprii lor termeni." Dramaturgii trecuti de 30 de ani, precum ea - continua autoarea - "scriu despre identitate, despre vietuirea in doua lumi".

Piesa Savianei Stanescu "Waxing West", despre un roman la New York, va fi jucata la La Mama in East Village in martie, fiind produsa de East Coast Artists a lui Richard Schechner, unde autoarea este dramaturg rezident.

Piesa ei, ca si cele ale lui Bogdan Georgescu, Vera Ion si ale celorlalti, vor fi publicate in limba engleza intr-o antologie a noii dramaturgii romanesti pe care CUNY si Institutul Cultural Roman o proiecteaza pentru anul viitor.

Gordon Edelstein, impreuna cu dramaturgul Doug Wright si alti autori, a facut o vizita la Bucuresti in aprilie si a lucrat la Teatrul Odeon. (Departamentul de Stat si Theater Communications Group se numara printre institutiile care au contribuit la acest schimb). Doug Wright a pus in scena o lectura a piesei sale cu un singur personaj "I Am My Own Wife" (distinsa cu Premiul Pulitzer), impreuna cu regizoarea romanca Beatrice Rancea, care a extins distributia la sase personaje si a introdus o instalatie video.

Actorul care a jucat-o pe travestita est-germana Charlotte von Mahlsdorf in aceasta piesa "a considerat ca aceasta trebuie sa aiba o sensibilitate afectata, ostentativ feminizata" a spus el.
"La inceput totul era o avalansa de stereotipuri, si a trebuit sa fac eforturi mari sa contracarez aceasta tendinta". Totusi - a spus Doug Wright - actorii si audienta au empatizat cu Charlotte ca victima a unui regim opresiv si au acceptat-o. In Romania, adauga el, a fost "re-introdus pentru prima oara prin intermediul piesei mele".