Domnule Tudor Octavian, de cind cu listele de verificabili din "Ziua", toti am devenit suspecti. Te simti suspect de turnatorie la Securitate?

Cum vedeti, n-am decit doua picioare, dar daca as fi silit de opinia publica sa dovedesc ca n-am trei, m-as purta stingaci, as vorbi timorat de absurdul situatiei si lumea ar intra la idei. E ceva cu Tudor asta, nu vedeti ce strimtorat se poarta?! Orice dezvinovatire are in ea saminta de invinovatire. De unde si zicala din copilarie: cine spune, ala e.

N-am semnat nici un angajament la Securitate, n-am scris nici o delatiune despre nimeni - doar cronici despre niste pictori mediocri, pe care ii turnam la cititori ca-s mediocri -, prin urmare n-am motive de neliniste turnatoreasca. Dar daca le-am fost simpatic securistilor care raspundeau de presa, cum de altfel le-am si fost coloneilor Dosan si Oprisor, iar ei scriau undeva ca sint un baiat de treaba, simpatia lor nu-i o culpa? Colonelul Oprisor chiar m-a luat intr-o seara de umar, m-a plimbat nitel pe coridorul lung al redactiei si mi-a zis: "Dumneata, tovarase Tudor, ai copii, esti talentat la povestiri, ia nu mai glumi cu cutare si cutare, ca nu-ti inteleg glumele!". Si de atunci n-am mai glumit cu cutare si cutare.

Citeste si:

Dar ce-ai facut ?

Un proverb chinezesc spune ca omul care traverseaza o camera plina cu rahati, desi nu calca in nici unul, cind iese afara tot pute. Problema cu noi, batriiorii din presa, e ca putem sa ne spalam si-n Gange, tot avem putin damf. Ne mai spala nitel stilul si simpatia publicului, dar un miros tot avem. Norocul meu e ca, in ianuarie 1990, cind a trebuit sa decidem repede de care parte scriem, m-am dus logic spre dreapta. Scrisul de dreapta te tine lucid, cel de stinga te tine legat de o doctrina. Pentru mine, alcatuitorii de liste cu vinovati in retrospectiune sint toti niste stingisti irecuperabili.

Dezlantuitii dreptatii de stinga nu sint niciodata destepti, deoarece traiesc numai din convingeri. Or, numai prostii au doar convingeri, desteptii au si indoieli. Un al doilea noroc e ca am fost chemat la "Academia Catavencu" de gruparea cinica de acolo, iar tineretea acuta a catavencilor si sarcasmul practicat vreme de noua ani cu deliciu, atit in scris, cit si in viata de grup, m-au mai spalat de jegul comunist depus discret, dar sesizabil totusi pe suflet si pe creier. Nu am trecut de turnator, sint un recuperat.