-am intalnit zilele trecute pe cunoscutul naist Cornel Pana. Si unde se putea mai neobisnuit, mai artistic, decat pe lacul lebedelor. Nu, nu este o greseala si nici macar o gluma. Pentru ca ma refer aici, la lacul Zurich, lac de apa curgatoare, ce traverseaza o buna parte din orasul care i-a imprumutat numele sau viceversa. Prin el (prin lac) trece raul Limat, il improspateaza vreo 40 de km si pleaca mai departe in drumul lui, nestingherit. Iar lacul este intesat de lebede.

Lebede albe, elegante, care-si plimba gratia regala pe toata suprafata lui, fie in solitudine, fie in familie, fie cu pui, fie fara. Aici auzi muzica apelor lui Handel, auzi trilurile delicate ale diverselor pasari, ce trimit cu gandul si auzul la muzica lui Respighi, aici auzi, la trecerea fiecarui vaporas, viorile ceaicovskiene ale lacului original (baletul Lacul lebedelor) si tot aici intr-un fel de polifonie neconformista, te invioreaza (de parca ar mai fi nevoie) aromele acordurilor "Cantatei cafelei" de Bach.

Pe Cornel Pana l-am intalnit pe unul din elegantele vaporase ce reprezinta un mijloc de baza de transport in comun, mai original, dar rapid si exact, la o ora de pranz cand era lume putina, majoritatea localnicilor fiind probabil la servici sau deja plecati in vacanta care tocmai incepea. Surpriza intalnirii, reciproca de altfel, a fost cu atat mai mare cu atat cu cat desi suntem amandoi pofesori la cele doua licee de specialitate din Bucuresti despartite doar de un gard (Lipatti si Capsali), nu ne-am vazut de mai bine de jumatate de an.

Asa ca dupa ce am coborat la una din statii, inveselita (ca toate celelalte de altfel) de pajistea verde si pomii cu coroane stufoase - un fel de plaja pentru ei - ne-am asezat la umbra unui nuc, nu stiu cat de batran, si am inceput sa vorbim de una, de alta, de muzica, de nai, de concerte, de vacante, de bucurii, de realizari, de dezamagiri, de amaraciuni, de multe, multe lucruri interesante, dintre care am ales cateva, pe care am prilejul acum, sa le impartasesc.

- Cu ce ocazie pe aici Cornel Pana? Ai vreun concert, vreo inregistrare sau esti pur si simplu in vacanta ?

- Nici una, nici alta. In fiecare an la data aceasta sunt invitat sa particip ca profesor la un seminar- eveniment. De nai, fireste, de fapt de sunetul lui nascut in antichitate si cultivat astazi in Arosa (cochet oras balnear, aflat in preajma Alpilor), la seminarul organizat de prof. elvetian Joeri Murk, unde naiul este obiect de studiu pentru cel putin 120 de elevi dornici sa se initieze sau sa aprofundeze universul sonor al instrumentului atat de familiar noua romanilor, cu care ne identificam acustic si despre care am crezut ca ne apartine in intregime.

- Si chiar ne apartine daca ne gandim ca nici o alta natie nu a dat lumii atatia naisti de marca, cultivati, naisti ca Zamfir, ca tine, ca Parvu, ca Simion, care concerteaza cu orchestre simfonice de renume, sub baghete recunoscute ca valoare, interpretand lucrari celebre din marea literatura culta, evident in transcriptii daca ar fi sa amintesc doar cateva din repertoriul tau, semnate de Corelli, Scarlatti, Bach si Korsacov etc.

Citeste si:

- Ne apartine doar in sensul ca noi romanii am ridicat naiul pe scenele mari ale lumii, ca noi romanii il modelam inca mai bine ca altii, ca noi am avut o scoala foarte buna de nai, de fapt cea mai buna, dar nu stim sa pastram ce avem bun, nu stim sa perseveram in calitate, nu ne apreciem valorile artistice si le pierdem. Pierdem valori pe care stramosii nostri ni le-au transmis cu o conditie, aceea de a le duce mai departe.

Ori la noi acasa, prin toate mijloacele media posibile, ne sunt bulversate simturile si cultura cu o muzica aberanta. Muzica populara si folclorul sunt transmise in eter de niste posturi particulare, care difuzeaza fara discernamant valoric orice nulitate care are bani si dorinta de a-si expune strungareata ochiului natiunii. Ceea ce auzim si vedem produce lehamite. Privesc acesti elvetieni, nemti, olandezi, americani, sud-coreeni si ce-or mai fi, cum se extaziaza in fata folclorului romanesc. Peste hotare gasesti mai multi iubitori de creatie populara decat acasa.

- Ce e drept am remarcat si eu, de cate ori am fost pe aici, interesul si bagajul imens de cunostinte, pe care iubitorii genului folcloric (si nu sunt putini) il evidentiaza si chiar etaleaza. Si de cele mai multe ori ei sunt mai la obiect decat mine cand vine vorba de dansurile populare autentice si zonele de unde provin. Totusi hai sa vedem si partea buna a lucrurilor. Acum datorita voua, catorva celebritati in domeniu, naiul este invatat in scolile de afara. Poate, in timp, elvetienii sau altii vor scoate varfuri si asta poate va ambitiona romanii, scoala romaneasca si se va reincepe ceva ce n-ar fi trebuit sugrumat niciodata.

- Eu cred ca nu se va schimba nimic la noi. Maine va fi ca azi, iar peste "n" ani vom asculta folclor romanesc de la olandezi sau sud-coreeni.

- Dar ce se intampla cu naiul la Arosa?

- Gheorghe Zamfir a aruncat cu catva timp in urma niste seminte care au produs un efect gigantic. In zona germana a Elvetiei 90% din scolile de muzica au clasa de nai. La acest seminar profesorii vin impreuna cu elevii, se aseaza unii langa altii si ii invata nai. Participarea la acest seminar costa mult, dar nu conteaza, pentru ca valoarea acestui instrument pentru ei e imensa. Va fi prezent aici si acum, naistul roman stabilit in Olanda, Nicolae Parvu, cu grupul sau folcloric. Iar cei care-l asculta stiu ce inseamna tambalul, taragotul, fluierul romanesc, mai toti iau lectii de dans popular si podelele cunosc aici coregrafia sarbei, a horei sau a geamparalei. Copiii nostri de acasa habar nu au de asa ceva, dar fredoneaza in schimb "muzica" celor de la Parazitii sau Bere Gratis.