Punct. Spre tristetea celor care l-au iubit (si a noastra, care l-am organizat), dar si spre usurarea celor care l-au invidiat, "Folk You!" a luat sfarsit. Ultimele acorduri s-au stins sambata noaptea, la Obeliscul din Costinesti, exact in locul care ni se refuzase cu o saptamana in urma. Razbunarea a fost deplina, daca razbunare se poate numi nebunia unor colinde in plina vara.

Costinestiul a fost rasplata finala a insomniilor noastre de o luna. A fost razbunarea frumusetii pe uratenie, a viselor pe cosmaruri. Acum pot sa rostesc cu voce tare (adica sa scriu) intrebarea care m-a ranit in tot acest timp: nu cumva - imi spuneam - ceea ce incercam noi sa facem e "vanare de vant"? Adica "Blowing in the Wind", cum ne canta pe vremuri Bob Dylan, patriarhul folkului?... Ei, bine, nu! N-a fost "vanare de vant", desi uneori am avut senzatia ca ne batem chiar cu vantul si cu morile de vant.