Intalnirea mea cu pictorul indragostit dintotdeauna de acest loc miraculos, care a marcat toata arta interbelica romaneasca, nu a fost deloc intamplatoare.

Atrasa de mirajul Coastei de Argint - cunoscuta numai din carti si din panzele interbelicilor - a incarcaturii solare a spatiului ce va pastra pentru eternitate, in cultura noastra, amintirea unei efervescente creatoare unice stimulata de personalitatea Reginei, de prezenta sa la Balcic, ajungeam, in urma cu un an, la invitatia Mihaelei Dragomir de la Elite Art Club UNESCO, pe urmele lui Tonitza, Lucian Grigorescu, Steriadi, Petrascu, Iser, Darascu, Sirato, Artachino, Cecilia Cutescu-Storck, etc., etc.

De atunci, pentru mine acest pamant, daruit de Dumnezeu cu o istorie aparte, unde muntele, marea, chiparosii, castelul Sultanei par sa traiasca intr-o ambianta sufleteasca de o rara vibratie, dincolo de timp si de evenimente, face parte din fiinta mea.
De aceea cred ca nici o intalnire cu unii dintre aceia care frecventeaza sau sunt atrasi de Balcic nu are nici pe departe resorturile unei insignifiante intamplari.

"Mai poate Balcicul de azi sa redevina pentru artisti o sursa de inspiratie similara fortei exercitate asupra interbelicilor?", l-am provocat pe Tudor Mitroi, profesor de arta la Universitatea Boise State din statul american Idaho.

"L-am vazut si l-am 'citit>> - cu ochii, cu sufletul si cu pasii"

"Tot ce stiam despre Balcic, pana in acest an", incepe Tudor Mitroi, "provenea din carti si din lecturi; nu l-am vazut niciodata. Asa s-a intamplat.
Am plecat din Romania acum 12 ani, iar acolo unde am locuit si locuiesc nu aveam fata de Balcic o alta senzatie decat cea din Romania: era tot un loc departat, pe care nu-l vazusem niciodata. Acum, dupa ce l-am vazut si l-am 'citit>> - cu ochii, cu sufletul si cu pasii - cred ca un loc atat de bogat in istorie si atat de frumos ca acesta are potentialul sa inspire multiple directii artistice, pentru ca chiar la pictorii de la Balcic, daca ne uitam bine, au facut lucruri diferite unul de celalalt, dupa cum pictorii din sudul Frantei au abordat in mod diferit motivele acelui spatiu - , ma gandesc, de pilda, la cubisti si la Van Gogh.

Ei bine, totcmai acest lucru asteapta sa vada artistii si chiar publicul. Pentru ca, in ultima instanta, arta este reprezentarea raspunsului noastru ca oameni, si nu imaginea obiectivitatii unui loc anume.

Poate ca un cineast ar gasi ceva cu totul deosebit acolo. Si acest lucru mi se pare interesant. De aceea mi se pare ca Balcicul are, in continuare, un potential la fel de mare. Si nu pentru ca e vorba de lumina din Balcic sau de locurile pitoresti care-i atrageau pe pictorii de la inceputul secolului trecut". L-am mai intrebat pe artistul al carui vis - de a vedea Balcicul - iata, s-a implinit, daca a regasit acolo "harta" acelor emotii si ganduri acumulate si purtate cu sfintenie, prin lume.

Citeste si:

"Locul poate deveni ceea ce a fost odinioara pentru artistii romani"

Si, mai ales, "cum va reprezenta incarcatura acelor spatii in lucrarile sale?" Este stiut ca motivul artei sale sunt hartile.

"Totdeauna este interesant sa vezi cum este in realitate", mi-a raspuns. "Sa fii surprins." Si am fost.
Cat priveste incarcatura locurilor de acolo, ea este intens emotionala; este legata de faptul ca stim ca este Balcic, ca are o istorie atat de veche. Pe mine lucrurile acestea ma fascineaza. Imi este imposibil sa desenez o frunza la Balcic cu aceeasi incarcatura emotionala cu care as desena o frunza, sa zicem in America.

Daca as fi in alta parte, nici nu m-ar interesa sa fac, poate, lucrurile pe care le-am facut la Balcic. Pentru ca peisajul nu are aceeasi incarcatura emotionala.
Cezanne a fost obsedat de peisajul locurilor unde a copilarit si, la fel, se poate vorbi de alti artisti in pictura carora exista o legatura foarte speciala cu un anumit loc.

Este ceea ce deosebeste esential atitudinea artistului care este un simplu receptor al impresiilor de moment de a celui care are o legatura cu locul unde lucreaza, si care este foarte greu de deslusit uneori. De pilda nu ma mai intereseaza peisajele in America. In Romania, ma intereseaza cu totul altfel. Si nu pentru ca nu sunt frumoase peisajele, acolo: sunt peisaje extraordinare, dar nu am aceeasi legatura cu ele. Si nu e vorba de lumina. Gasesti lumina asta oriunde, gasesti locuri sublime, dar nu exista aceeasi emotie".

"Hartile reprezinta o unitate de referinta. Le folosesc in lucrarile mele deoarece nu cred in regularitatea spatiului si a vietii", a mai declarat artistul roman.
Interesul meu fata de Balcic, nu atat pentru ca am citit si am auzit ca este foarte frumos, ci pentru ca este un loc foarte incarcat de istorie. Si o istorie foarte complicata. Orice loc are o incarcatura mult mai mare decat cea fizica si pentru ca am fost atat de departe, ani de zile, de locul care a insemnat foarte mult pentru mine, m-am obisnuit sa vorbesc despre ele in modalitati mai putin traditionale, de pilda, dintotdeauna m-au fascinat hartile. Pentru ca, pe de o parte, sunt extrem de precise, sau au intentia sa fie, fara sa incerce constient sa fie artistice, desi, de multe ori, sunt considerate si expuse ca lucrari de arta, cel putin in trecut. Deci nu este o intentie artistica in spatele unei harti, in general, si nici nu sunt considerate, in general, artistice, dar au o frumusete tocmai prin lipsa lor de intentie artistica si prin faptul ca vorbesc despre ceva care este foarte organic, care a crescut neplanificat, nu cum cresc formele geologice, politice. Ele vorbesc despre limba, despre istorie.

La Balcic n-am avut foarte mult timp. Am facut schite, desene si o multime de fotografii. M-am incarcat tot timpul de impresii. Balcicul nu este numai malul marii, Coasta de Argint reprezinta si cararile uscate si prafuite din cartierul tatarasc si tiganesc. "Dupa popasul artistic si turistic la Balcic, se va schimba ceva in pictura dvs?", l-am intrebat. "Totdeauna exista aceasta posibilitate. Sigur ca se poate schimba sau nu se poate schimba vizibil imediat. Dar e ca un fel de catalizator: totdeauna experientele acestea sunt foarte importante.

Eu imi doream sa ajung aici si voi dori sa revin pentru ca este un loc extraordinar si cred ca are potentialul sa devina ce a fost pentru odinioara pentru artistii romani pentru ca are aceste resurse, aceasta bogatie de imagini si de istorie care e foarte importanta".