O manifestare exceptionala, care ar merita din plin o mediatizare la nivel national, pentru ca, pe de o parte, este, cu siguranta, unicat in felul sau, iar pe de alta parte pentru ca alatura solisti si ansambluri de valoare unanim recunoscuta pe plan international.

Profesionalismul si entuziasmul cu care directorul festivalului, Karda Emse, violonistul Mihail Ghiga - conducator artistic si consilierul artistic Radu Radescu au conceput salba de concerte si recitaluri, diversitatea programelor si alternarea (sau imbinarea) inteligenta a muzicii vechi - cantata adesea pe instrumente de epoca - si a creatiei contemporane sau chiar a improvizatiei in care sonurile electronice se regasesc firesc in compania instrumentelor traditionale orientale, precum si ciclurile tematice incitante si originale (spre exemplu "razboi si pace" - confruntari, turbulente si bizarerii in muzica veche -, "print si cersetor" - contraste intre muzica de curte si cea de strada -, "interferente est-vest", Transilvania&Mitteleuropa", "trubaduri si menestreli", "arta improvizatiei", "saltimbanci si papusari", "istoria unui instrument orga") sau cursurile de maiestrie sustinute de artistii de cota din Germania, Anglia, Franta sau Italia constituind tot atatea repere pe care un public foarte numeros (in mare parte tanar) le urmareste cu mare placere.

Deosebit de interesant este si faptul ca momentele muzicale, paradele costumelor traditionale sau secventele de dans se deruleaza simultan in Mirecurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Gheorghieni, Ditrau, Tusnad, Borsec etc., punandu-se in valoare spatiile incarcate de istorie - Castelul din Lazarea sau Cetatea Miko din Miercurea Ciuc -, dar si bisericile in care orgile stravechi rasuna in intreaga spledoare. Debutand in 9 iulie, serile de arta purtand patina vremilor de mult apuse sau girul unor creatori contemporani atrasi de sonurile de epoca au oferit o paleta extrem de variata de muzica si dans reunite sub semnul unei idei bine definite; astfel, in prima seara, "harmonia divina" a guvernat atmosfera in acorduri de orga sau in cantul vechilor viori, a doua zi s-a aflat in prim plan muzica din Transilvania, urmata, succesiv, de serile de muzica japonza, germana, franceza, pentru ca in 15 iulie sa ne intalnim cu muzica, dansul si poezia (astept cu mare curiozitate sa urmaresc momente in care arta sunetelor se va intalni cu… Petrarca, "Faust" sau "Nosferatu"), finalul festivalului fiind rezervat, la Biserica Franciscana din Sumuleu-Ciuc, "familiei" Bach, intr-un concert in care Orchestra de camera Ciuc condusa de Ulrike Titze din Germania va canta in compania sopranei franceze Sophie Boulin si a mezzosopranei Claudia Codreanu.

Citeste si:

Este greu de descris atmosfera cu totul speciala ce domneste in aceste zile in zona, artistii si publicul devenind o mare familie indragostita de sonurile vechi, infruntand ploaia si frigul care au aparut din senin chiar in timpul concetelor in aer liber, umbrelele deschizandu-se multicolor in timp ce pe scena interpretii ne incantau cu un limbaj sonor aparte dar cuceritor; si nimeni nu s-a indurat sa plece… Iar salile sunt mereu arhipline, emotia, bucuria si o anume efervescenta spirituala unind deopotriva sutele de spectatori dornici sa descopere lumi noi si sa aplaude artisti de renume, si interpretii veniti din toate colturile tarii si ale Europei, pentru a evada intr-o lume minunata la care devenim partasi firesc, aproape nonconformist.

O organizare impecabila, o ambianta minunata a locurilor montane cu o tenta patriarhala ce sta alaturi, fara probleme, cu bancile celebre sau cu firmele de lux, oameni zambitori si amabili - intr-un cuvant, un festival de vis intr-o locatie pe masura, un adevarat eveniment cultural de dimensiuni europene realizat cu (prea multa) discretie, cu pasiune si dragoste, de oameni care merita cu prisosinta admiratia si multumirile noastre, ale "devoratorilor" de arta adevarata oferita, de 26 de ani, la Miercurea Ciuc si in imprejurimi, intr-un festival care, macar de acum inainte, ar trebui mediatizat, comentat si aplaudat cum se cuvine. Pentru ca realmente merita!...