Publicul roman are in sfarsit ocazia sa citeasca in limba sa celebrul roman al lui Klaus Mann "Mefisto", aparut recent la Editura Leda, din Grupul editorial Corint, in traducerea lui Radu-Mihai Alexe. Aceasta dupa ce a avut ocazia sa cunoasca romanul, indirect, prin nu mai putin vestita ecranizare cu Karl-Maria Brandauer in rolul titular si, in 1993-1995, o dramatizare foarte libera la Teatrul Bulandra, in regia lui Alexandru Darie.

Sunt subiectiv legat de ultima, prin care am incercat, reducand mult numarul personajelor si situatiilor din romanul stufos si complex al fiului lui Thomas Mann, sa dau spectatorilor o imagine a epocii tulburi si terifiante traite de Germania inaintea razboiului. Spectacolul s-a bucurat de succes prin talentul regizorului si al unor mari actori precum Oana Pellea, in rolul Juliettei, pentru care a si cucerit premiul UNITER, Victor Rebengiuc, in Goering, Dan Astilean, in Hendrik Hoefgen, Mariana Buruiana, Tora Vasilescu, Ion Besoiu, Mihai Constantin si multi altii.

In piesa "Mephisto", accentul cadea pe identitatea de esenta intre nazism si comunism, pe echilibrul lor fragil in Germania, inainte ca balanta sa se incline puternic in favoarea primului, si pe dedublarea personajului central, care face pactul cu diavolul si isi tradeaza prietenul ca sa-si salveze iubita. Acum cititorul va regasi in roman aceste aspecte dominante, dar se va putea bucura sa parcurga intreaga panorama a epocii si sa se patrunda de tragismul personajului, actorul care urca nemasurat in cariera cu pretul pierderii sufletului, incredintat unui
regim nefast pentru Germania, dar si pentru sine.

"Mefisto" a fost o carte-problema a Germaniei si a autorului sau. Romanul are o cheie, prototipul actorului comunist care adera la nazism este chiar cumnatul autorului. Din acest motiv, peste ani, cand nici Klaus Mann, nici Grüdgens, prototipul lui Hoefgen, nu mai existau, republicarea romanului e interzisa in Germania de rudele actorului. Dincolo de aceasta identificare, romanul este puternic, atractiv si constituie un document important pentru cei care doresc sa inteleaga pe de o parte realitatea epocii descrise si, pe de alta, mecanismele coruptiei intelectualului intr-un regim totalitar, bazat esential pe propaganda.

Faptul ca romanii au trait acelasi tip de tradare intelectuala si ca ascensiunea in literatura si arta s-a facut pe criterii politice ii accentueaza si cititorului roman interesul pentru acest roman.

In ceea ce ma priveste, cred si astazi ca adevarul personajului Hendrik este acela al unei naturi duale, slabe, supuse, torturate de stapanii sai si de amanta care il loveste cu biciul, asa cum l-a intruchipat Dan Astilean, si mai putin magnetismul de stapanitor al lui Karl-Maria Brandauer, oricat de seducator a fost acesta in filmul lui Szabo.

In orice caz, prin "Mefisto" de Klaus Mann, Colectia de proza a Editurii Leda face inca un dar frumos cititorilor sai.