In general, parerile preconcepute ale oamenilor despre graffiti pornesc de la faptul ca acesta ar fi echivalent cu vandalismul. Fiindca uneori se poate distruge omogenitatea estetica a oraselor prin astfel de picturi, in timp ce artistul - pentru ca se afla in cea mai mare parte a cazurilor in ilegalitate - trebuie sa ramana anonim si "invizibil", fiind cunoscut doar de o comunitate restransa. Si totusi, graffiti este o forma veche de arta, cu radacini in Antichitate, dar privita azi, din pacate, cu destula reticenta pentru partea ei "subversiva".

Desi creatorul unui astfel de limbaj ce elimina conventiile este, de multe ori, ca si "autorul" de fata (Sinboy este pseudonimul sau si ne dam seama de ce nu putem afla mai multe despre numele real!), un tip inteligent, autoironic, care face haz de necaz, nu doar ca orice artist postmodern neacceptat, ci si ca orice turist cultural, strain intr-o tara "straina". Daca veti vizita Institutul Francez veti observa un interesant graffiti pe unul dintre peretii care marginesc curtea interioara a cladirii.

"Opera" lui Sinboy, care semneaza aceste desene alaturi de Sam3 (un spaniol) si de Alexandru Ciubotariu, poate fi considerata ca un fel de "covor rosu" a la Hollywood, care te indeamna sa intri in Cinematograful "Elvira Popescu", dar si in Bistro-ul aflat in spatele Institutului. Sinboy a decorat peretele de la Institutul Francez cu mai multe desene pentru a sarbatori, in felul sau, 70 de ani de la infiintarea Centrului Cultural Francez. Ideea care a stat la baza acestui graffiti a fost crearea unei lucrari care sa sugereze un fel de flux continuu dinspre intrare spre iesire si invers, si sa ilustreze toate activitatile in care este implicat Centrul, precum si diferite simboluri culturale franceze.

Fara a avea vreun titlu, dar cu o independenta de expresie evidenta (fiecare e liber sa inteleaga ce vrea din aceste desene), realizarea fundalului a durat doar o zi, iar inserarea desenelor inca una, cam 13-14 ore cu totul. Simbolurile adunate aici, in viziunea lui Sinboy si a colegilor sai, sunt: cinematograful, cursurile de limbi straine, teatrul, literatura, Toulouse Lautrec... Cei trei artisti au lasat imaginatia in voie pe parcursul proiectului, neavand nici o schita initiala, ideile venind pur si simplu pe loc, iar cei de la Institut neamestecandu-se, lasandu-le un control total asupra creatiei. Sunt folosite, cu umor, si imagini franceze aparent "clieseistice": de exemplu, Turnul Eiffel, "aruncat" intr-un balonas pentru citate. Nu este singurul proiect in Romania si in lume, in care a fost implicat Sinboy - el a mai pictat fatada magazinului Melkior, a decorat un perete al cafenelei Institutului Britanic si s-a ocupat, alaturi de alti prieteni, de pictarea unui perete imens in cadrul "scenariului" de reabilitare a zonei Lipscani.

Chiar daca graffiti-ul e vazut de unii drept o forma ilegala de arta (si Sinboy e constient de acest lucru) creatorul incearca doar sa faca sa arate mai bine locurile inestetice, prin adaugarea unui element placut, anecdotic, sau cu mesaj din punct de vedere vizual. Artistul nu strica monumente sau cladiri vechi, nici masinile oamenilor, ocupandu-se doar de domeniul public (stalpi, cabine telefonice, semne de circulatie) si de peretii imbacsiti - suport ideal pentru reimprospatarea prin graffiti. Daca nu ar exista aceasta forma de arta in mediul urban, toate locurile comune ar deveni extrem de plictisitoare.

Artistul se considera un tip citadin, caruia nu-i plac marea si muntele, ci doar sa traiasca intr-un oras multicolor, vegetal, nisipos, adica plin de viata (unul perfect curat il sperie!). Chiar daca sunt considerati niste "paria", doar pretendenti la titlul de "artisti", creatorii de graffiti au o comunitate puternica si in tara noastra, unde Sinboy si altii veniti din afara s-au integrat. Unii dintre ei prefera ca suport trenuri, vagoane de metrou - o forma de creatie care nu-l reprezinta insa pe cel ce se semneaza "Sinboy The III of Yorkshire upon Avon".

In ultima vreme se dezvolta si la noi pictura stradala si graffiti-ul cu personaje, in timp ce, in multe alte tari, aceste forme au explodat inca din anii '80. Este un stil receptat deci tardiv, la care abia cum romanii se "adapteaza", dar si o forma de arta care te usureaza relativ repede de fonduri... Pe langa amenzi (daca esti "prins"), cumperi vopsele pentru a lucra la tot felul de desene pentru care oamenii te vor uri si considera un "renegat". Inca un semn ca acest gen de arta este mereu greu de acceptat si personaje precum Sinboy fac o munca de pionierat, in ilegalitate! Chiar daca graffiti-ul modern are corespondenta in Grecia si Roma Antica...

Mentalitatea oamenilor este insa ciudata - ei nu accepta desenele care dau putin haz junglei urbane a mileniului al treilea, dar sunt fascinati de echivalentele artistice ale peretilor/pesterilor din trecut. Dincolo de controverse, GRAFFITI ramane un mod special de arta contemporana, pe care trebuie sa incercam sa-l intelegem, iar statutul celui implicat in acest tip insolit de exprimare continua a fi ingrat, dincolo de efortul entuziast al celor care sunt dependenti de acest domeniu neconventional.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.