In timp ce trimisii puterii, veniti s-o aresteze, dau sa-i sparga usa si corul soldatilor rasuna amenintator in departare, Elizaveta Bam cinta. Cinta cuvintele din piesa lui Daniil Harms: "N-ati putea sa-mi spuneti cu ce am gresit?", "Sinteti o criminala", ii raspunde, tot cintind, unul dintre cei veniti s-o aresteze. Regizorul Alexandru Tocilescu trateaza absurdul evenimentelor (devenite sumbra realitate pentru milioane de oameni) prin conventia operei bufe, dar veselia asociatiei libere de cuvinte devine apasatoare in presimtirea actului de acuzare, miscarea e in raspar cu logica, exprimind poate temerile eului profund, inlantuirea actiunilor scenice e dominata de ratacirea spiritului in fata primejdiei.

Avangarda rusa si urmasii revolutiei

Spectacolul "largeste si aprofundeaza sensul obiectului", asa cum proclamau in 1927 obeirutii, grupare avangardista rusa din care a facut parte si autorul. Era, probabil, cea din urma respiratie a unei miscari artistice de o neobisnuita inventivitate creatoare, refuzata - spre deosebire de miscarea contemporana europeana - nu de gustul filistin al majoritatii, ci ucisa, la propriu, de aparatul implacabil al represiunii staliniste.

Citeste si:

Dupa nenumarate privatiuni si umilinte, Daniil Harms, care semna manifestul obeirutilor in 1927, a fost arestat in 1941. A fost intemnitat pe jumatate dezbracat, incaltat in papuci de casa. A murit de foame in 1942, in spitalul inchisorii. Din perspectiva acestui destin, piesa nu mai pare un "haos franc, impins pina la cinism, din care nimeni n-a inteles o boaba", cum scria o gazeta proletara din Leningrad.

Copertele cu imagini si discursuri ale Revolutiei din Octombrie deschid si inchid spectacolul lui Tocilescu, marcind drumul de la absurdul ludic la tragica istorie a secolului XX. Discursul despre frica, de la inceputul partii a doua, mi s-a parut insa, prin caracterul sau didactic, in afara sistemului teatral al spectacolului.