Deficitul comercial al economiei romanesti a fost, in ultimii ani, din ce in ce mai mare: importam mult mai mult decit putem exporta, produsele mioritice sint cvasiinvizibile pe pietele occidentale, iar incercarea de a inversa, cel putin pe termen lung, aceasta tendinta ar trebui sa-i preocupe pe cei responsabili. Cum arata insa balanta comerciala a Romaniei in domeniul culturii scrise? In ciuda pretinselor discontinuitati profunde intre "elita" si "masele" de la noi, pina acum citiva ani peisajul literelor romanesti care ajungeau la export semana leit cu cel al vinurilor sau legumelor romanesti, aproape invizibile in supermarketurile occidentale.

Dincolo de generatia 1927

Desigur, se va spune, nume remarcabile - dar deja foarte vechi - ca Eliade, Cioran sau Ionesco sint cunoscute si apreciate in Vest si mai ales acolo unde ne-a interesat cel mai mult, adica in Franta. Dar pentru a continua analogia economica, a argumenta ca asa este e ca si cum, intrebat despre deficitul comercial din ultimii ani, un membru al Guvernului ar raspunde ca balanta nu statea atit de rau acum patru decenii. In plus, chiar daca admitem ca "materia prima" a productiilor celor trei romani de la Paris era autohtona, nici macar nu avem de-a face, aici, cu un caz clar de export de produs finit, pentru ca operele respective au fost scrise, in majoritate, in alte limbi decit romana si comercializate cu eticheta "Produit en France".

Citeste si:

Literatura romana, fara cota in Vest

"Nici un editor strain nu publica un autor roman cu placere, pentru ca literatura romana n-are nici o cota in Occident. Cei mai multi te publica doar ca sa nu-i mai bata la cap traducatorii", declara Mircea Cartarescu

intr-un interviu acordat mai demult "Romaniei literare". Cazul autorului "Nostalgiei" este, fireste, unul dintre cele mai favorabile: cartile sale s-au tradus in mai mult de sapte limbi si, in ciuda unor lamentatii ale autorului, unele dintre editurile care l-au publicat nu au fost chiar obscure. Cu toate acestea, situatia generala ramine una de "deficit" clar, iar acest lucru este demonstrat chiar de editorul roman al lui Cartarescu, Gabriel Liiceanu.