Despre cum se poate porni de la o carte, pentru a se ajunge la un fenomen, trecindu-se prin strategii de marketing si multe controverse. De la preoti la staruri de cinema, nici unul nu a scapat neatins de "Codul lui Da Vinci", despre care se spune ca s-a vindut in mai multe exemplare decit Biblia.

Criticii literari dispretuiesc cartea, iar cei de film iau adaptarea cinematografica in tarbaca. In pofida specialistilor, publicul prizeaza si romanul, si filmul, iar produsele aferente - documentare, carti, muzica, jocuri video - prospera si ele, motiv pentru care "Codul" e deja considerat un fenomen de marketing.

Legala sau nu

In august 2005, Brown a cistigat un proces newyorkez in care era acuzat de plagiat. Cel care il chema in instanta era scriitorul Lewis Perdue, iar sursa asa-zisei inspiratii ilicite erau romanele acestuia, "Fiica lui Dumnezeu" si "Mostenirea lui Da Vinci". Ceea ce nu l-a oprit pe istoricul de arta rus Mihail Anikin sa il invite din nou pe Brown intr-o instanta engleza, in aprilie 2006, tot pe motiv de plagiat.

De data aceasta, al ideilor ca Leonardo da Vinci ar fi fost si teolog si ca Mona Lisa ar fi fost o alegorie a bisericii crestine. In Marea Britanie, scriitorul american a iesit deja invingator in confruntarea cu o acuzatie similara, formulata in februarie 2006, venita din partea lui Michael Baigent, Richard Leigh si Henry Lincoln, autori ai cartii "Singele sfint si Sfintul Graal" din 1983. Aceasta imparte cu Codul teoria ca Iisus si Maria Magdalena au avut copii si ca descendentii lor au supravietuit pina in prezent.

Cel mai recent litigiu apropo de Cod se petrece peste capul lui Dan Brown si ii are drept protagonisti pe Sony/BMG si pe Universal. Pe data de 2 mai, prima companie a lansat pe piata CD-ul "Proiectul Da Vinci", cu muzica lui Jan Kisjes, inspirata de best-seller. O saptamina mai tirziu, Universal a scos coloana sonora a filmului pe CD si a depus la Inalta Curte de Justitie din Marea Britanie un document solicitind interzicerea distribuirii CD-ului Sony/BMG pe teritoriu britanic.

Literatii despre o carte norocoasa

Citeste si:

"Codul" nu i-a incintat pe criticii literari care s-au incumetat la lectura. Mircea Mihaies a gasit in el "o calamitate de carte, execrabil scrisa, sub orice standard acceptabil al unei minime viziuni estetice", adaugind ca nu l-a speriat continutul incendiar, pentru ca e "o puerilitate si nici ideea nu e noua - e un esec profesional". Pe de alta parte, Mihaies marturiseste ca i-au placut "ilustratiile si hirtia editiei de lux americane" pe care a citit-o.

Marius Chivu, care n-a reusit sa parcurga mai mult de un sfert din carte, crede ca "se face prea mult tam-tam", pentru ca Dan Brown s-a bucurat de o conjunctura favorabila si "Codul" lui e o carte pur si simplu norocoasa. Nici dincolo de granite, literatii nu l-au crutat pe Brown. Umberto Eco a afirmat public ca "e un intrigant care raspindeste informatii false". Intrebat daca are de gind sa accepte invitatia de a merge in localitatea toscana Vinci pentru a discuta cu Brown despre "Codul lui Da Vinci" fata in fata cu "Numele trandafirului", Eco a raspuns prompt: "Nici mort", adaugind ca va merge la Vinci cu alta ocazie, "cind acolo va fi un scriitor adevarat".

In gura criticii de film

Presa straina nu s-a sfiit sa faca praf filmul, incepind cu chicotelile din timpul primei proiectii de la Cannes. Imediat dupa, lungmetrajul a fost desfiintat oficial de "Variety": "E un lungmetraj atit de incarcat cu intriga, incit nu mai e loc de nimic, de la emotii pina la stilistica". "New York Times" s-a limitat la a lua peste picior pelicula, afirmind ca "nici o scinteie de erotism nu se stirneste intre Hanks si Tautou. Poate e mai bine asa. Cind un criptograf si un simbolog se combina, iese cu lacrimi". O singura voce americana s-a auzit de cealalta parte a baricadei: Roger Ebert, de la "Chicago Sun Times". In opinia lui, "filmul functioneaza; implica spectatorul, e uluitor si pare mereu pe muchia unor revelatii de proportii".

Englezii s-au intrecut in a-si bate joc de lungmetraj, BBC sustinind: "In pofida tuturor banilor bagati in productie si a starurilor implicate, 'Codul lui Da Vinci>> e catatonic. Zace pe ecran ca o saltea de 100 de milioane de dolari". Nici francezii nu se lasa mai prejos, "Libération" titrind ca "Ron Howard nu iese din coapsa lui Orson Welles, asta o stiam deja, dar sa piarda atit de repede codul regiei este una dintre surprizele filmului".

Criticii romani nu se remarca prin indulgenta. Viorica Bucur da un verdict ferm: "'Codul lui Da Vinci>> nu e nici film de actiune, nici thriller, nici de popularizare, ci un haloimes. Cine a citit cartea se plictiseste, cine n-a citit-o, se pierde in informatie, lungmetrajului lipsindu-i o structura, o coloana vertebrala".