Istoria agitatiilor noastre culturale: din contestatii s-au intrupat vedetele

Alina Mungiu a apasat pina la fund pedala scandalului iscat in jurul piesei sale "Evanghelistii". Reteta nu e noua. Elogiile specialistilor nu prea sint luate in seama de publicul larg. Din 1990 incoace, succesul e provocat la noi mai ales de scandaluri stirnite voluntar sau, foarte adesea, involuntar de protagonistii lor.

Daca ar avea umor, Alina Mungiu ar trimite scrisori de multumire inaltelor fete bisericesti care au acuzat-o de blasfemie. Fiindca la noi succesul la public e provocat mai ales de scandaluri, nu de elogii. Fara sprijinul involuntar pe care i l-au dat patriarhul Teoctist si arhiepiscopul Robu, probabil ca piesa ei ar fi avut soarta multor texte mai mult sau mai putin blasfemiatorii de care acestia n-au auzit. Alina Mungiu stia cam de cind a scris piesa la ce sa se astepte. Intr-un fel, ea e o precursoare a lui Dan Brown cu romanul sau "Codul lui Da Vinci".

Deosebirea e insa capitala. Codul lui Dan Brown are pretentia de roman-investigatie, din categoria scrierilor non-fictionale, in timp ce piesa Alinei Mungiu e o fictiune dramatica. Amploarea data cazului de biserica, ca si tentativele de a interzice spectacolul au dus la victimizarea autoarei. In loc sa ramina in acest rol, temperamentala reprezentanta a societatii civile i-a facut "tarani" pe cei care nu sint adeptii ei. Cind predici libertatea de exprimare, nu te superi pe ea atunci cind ti se aplica.

Universitarul acuzat de pornografie

Un scriitor care s-a trezit intr-un scandal, acuzat fiind in urma unui reportaj difuzat de Antena 1, este universitarul si romancierul Ovidiu Verdes. Acesta a fost invinuit de pornografie si, din cauza ca romanul incriminat, "Muzici si faze", aparut in 2000 la Editura Univers, figura intr-un manual de romana, scandalul a ajuns in Parlament. Acuzatorii nu i-au citit cartea si nu au avut curiozitatea sa citeasca nici manualul pus sub invinuire.

Un simplu reportaj de televiziune, realizat in criza de subiecte senzationale, a propulsat romanul lui Verdes in centrul atentiei opiniei publice. Romanul a fost apoi premiat de Uniunea Scriitorilor, pentru valoarea sa artistica.

Poetul national atacat de tineri scriitori

S-a clasicizat scandalul produs de citeva articole de opinie aparute in 1998, in "Dilema", intr-un numar despre posteritatea lui Eminescu. Responsabilul de numar, Cezar Paul Badescu, si citiva tineri scriitori mai mult sau mai putin ireverentiosi fata de memoria poetului s-au vazut atacati ulterior de Academia Romana, de politicieni si de nenumarati bagatori de seama care au acuzat "Dilema" de incercare de subminare a spiritualitatii romanesti, de atact concertat pentru desfiintarea poetului national si de batjocorire a valorilor fundamentale ale culturii romane. Toti adversarii lui Andrei Plesu s-au repezit sa il acuze si pe el pentru aceste articole de opinie aparute in revista pe care a infiintat-o.

Aparatorii memoriei lui Eminescu au refuzat sa accepte ca atacurile la care a fost supus poetul au avut un efect mult mai mare in trezirea interesului public fata de posteritatea lui decit toate articolele de lauda, mai mult sau mai putin previzibile. Blasfemiatorii lui Eminescu au devenit, ulterior, scriitori bagati in seama de publicul larg, fara sa li se mai reproseze articolele obraznice la adresa memoriei poetului national.

Patapievici pus la zid pentru un pamflet

In 1996 s-a declansat impotriva lui Horia-Roman Patapievici o incercare de linsaj de presa. Eseistul a fost prins in "flagrant delict" de insultare a poporului roman. Intr-o scrisoare, sau mai bine zis o epistola literara adresata lui Alexandru Paleologu, Patapievici, detinut la Jilava in decembrie 89, scrie un pamflet exasperat impotriva poporului roman, dupa mineriadele din 13-15 iunie ’90. Nu se poate spune, nici aici, ca eseistul nu stia la ce se expune, publicind aceasta scrisoare. Era considerat un om de dreapta, ceea ce si marturisea ca e. Si a fost primul care a relansat tema "rusinii de a fi roman", dupa mineriade. "Adevarul" i-a sarit la beregata in persoana lui Cristian Tudor Popescu. Nu l-a iertat nici "Dimineata", pe atunci organul vizibil de presa al PDSR-ului. Cind insa, nu mult dupa aceea, Ion Cristoiu s-a declarat rusinat ca e roman, dezgropind cazul maresalului Antonescu, pe care l-a considerat tradat de concetatenii sai, aproape nimeni nu i-a reprosat editorialistului ca are o atitudine blasfemiatorie fata de poporul sau. Cristoiu avea dreptul sa-i fie rusine ca e roman, ca om de stinga cu simpatii de dreapta totalitara ce era.

Liiceanu, demonizat dupa Apelul sau

In 1990, in plina febricitare morala nationala, Gabriel Liiceanu citeste la TVR Apelul sau catre lichele. Efectul imediat: adeziuni entuziasmate pe de-o parte, mai ales printre naivii Revolutiei. Ricanari discrete pe de alta parte, sub interogatia "Cine mai e si Liiceanu asta ?". Au urmat atacuri pe fata din partea "stingii democratice" care il acuza pe filosof de radicalism de dreapta, de filolegionarism, de incercare de a se erija in cenzor national de opinie etc. Fesenistii cu pretentii doctrinare si cu bube comuniste inca purulente in CV il iau in vizor. Astfel ca, dintr-o voce a Revolutiei, Liiceanu devine obiectul unui proces de rapida demonizare, la care pun umarul si oameni de cultura care nu fac jocul FSN-ului, dar pe care ii siciie audienta de care se bucura Liiceanu.

Polemica "Boierilor mintii"

Tot de la o carte a pornit si scandalul "Boierilor mintii". Tinarul eseist Sorin Matei a publicat anul trecut un volum intitulat chiar astfel, "Boierii mintii". Miza cartii - identificarea, din punctul de vedere al autorului, a grupurilor care ar fi exercitat dominatia intelectuala in Romania, de-a lungul timpului. Potrivit eseistului, grupul care ar exercita astazi aceasta dominatie ar fi cel al paltinisenilor. Cartea face valuri tot mai mari. "Observatorul cultural" condus atunci de criticul Ion Bogdan Lefter sprijina teza autorului si ataca in directia paltinisenilor. Acestia se regrupeaza si raspund in "Dilema". Vin premiile ASPRO. Surpriza, asociatia al carei presedinte este Ion Bogdan Lefter ii da marele premiu lui Andrei Plesu. Eseistul primeste premiul din miinile criticului si tot conflictul pare inchis. Ziarele consemneaza impacarea.

O impacare nereusita

O saptamina mai tirziu, stupoare. In "Observator" e publicata cuvintarea trimisa prin posta de presedintele Juriului ASPRO, Adrian Marino. In locul obisnuitei elogieri a premiatului, profesorul Marino il ataca la convingerile despre ingeri pe Andrei Plesu. Acesta returneaza premiul. In disputa intervine si Gabriel Liiceanu care il ataca la rindul sau pe Adrian Marino. Polemica ajunge si in ziare. E urmarita de toata suflarea intelectualitatii romane care se imparte in trei. Pro Plesu, o mare parte. Pro Marino, un numar destul de insemnat. Si in adeptii stingerii conflictului, dintre care unii au incercat sa se erijeze in instante ale impaciuirii. Autorul "Boierilor mintii" se pierde pe drum in aceasta disputa, nu fara a inregistra un spor de tiraj si de notorietate. Cartea lui Andrei Plesu, "Despre ingeri", care avusese oricum o cadenta a vinzarilor excelenta se epuizeaza tiraj dupa tiraj si ajunge in topul celor mai vindute carti din Romania postdecembrista.

Nastase si Basescu se bat pe Cartarescu

In plina perioada de succes a vinzarii cartii lui Mircea Cartarescu "De ce iubim femeile", Editura Humanitas isi avertizeaza cititorii sa se fereasca de exemplarele piratate ale volumului. Ziarele preiau stirea, invitindu-i pe cititori sa se uite cu atentie la exemplarul pe care il cumpara. Nu se stie cit au cistigat piratii din aceasta afacere, dar, in urma invitatiei la detectivistica, volumul s-a vindut si mai bine. Dar marele scandal care a atras atentia publicului larg asupra lui Cartarescu a fost unul politic.

In campania pentru alegerile prezidentiale, Marius Tuca il intreaba la emisiunea sa pe Traian Basescu daca a auzit de Mircea Cartarescu. Candidatul recunoaste ca nu, desi scriitorul se numara printre suporterii sai declarati. La urmatoarea sa aparitie la televiziune, Basescu e intrebat din nou daca a auzit de Cartarescu. Viitorul presedinte are lectiile facute si spune ca ii place cum scrie Cartarescu, citind si titluri ale cartilor acestuia. Marele lui contracandidat, Adrian Nastase, profita insa intre timp de lacunele de lectura ale lui Basescu si vorbeste, ceva mai avizat, despre scriitorul de care nu auzise "incultul" sau adversar. Devenit motiv de disputa politica, Mircea Cartarescu bate toate recordurile de vinzare cu "De ce iubim femeile".

Catedrala din slanina si palosul din rahat turcesc

Cunoscutul artist plastic Dumitru Gorzo s-a aflat, la rindul sau, in centrul mai multor scandaluri pe care, e drept, nu se poate spune ca le-a evitat. In aprilie 2004, cind Biserica Ortodoxa repurtase o victorie partiala in lupta pentru Catedrala Neamului, care urma sa fie amplasata in locul monumentului din Parcul Carol, Gorzo a vernisat o expozitie care prezenta un model al megaconstructiei, realizat din slanina. Cu ocazia vernisajului, artistul anunta ca manifestarea este o forma de protest fata de "adaugarea la panoplia de cladiri monstruoase din Bucuresti a unei biserici indecente prin dimensiune, imorale prin cheltuieli si voit demonstrative".

Gestul, al carui efect a fost potentat de faptul ca, in calendarul ortodox, era postul Pastelui, si-a atins evident scopul, atragind furia Bisericii. La inceputul lui 2005, Gorzo deschide o noua expozitie, avindu-l ca tema, de data aceasta, pe Stefan cel Mare, in diverse ipostaze nu tocmai conventionale. Una dintre exponate reprezinta palosul celebrului domnitor si este o sculptura modelata din rahat turcesc. Curind dupa vernisajul "F.A.Q. about Steve the Great", in paginile revistei "Tricolorul", Vadim Tudor denunta manifestarea si cheama la vigilenta patriotica intr-o scrisoare deschisa adresata patriarhului Teoctist.

Lucian Boia: "istoria" manualului alternativ

Potrivit lui Tudor, la aceasta situatie considerata inacceptabila "ne-au dus 'manualele alternative>>, ministeriatul lui Andrei Marga, lucrarile rudimentare ale lui Lucian Boia si, in general, toata ofensiva snobilor, reuniti in asa-numita 'societate civila>>, impotriva Bisericii si a Istoriei". Asocierea lui Gorzo cu Marga si Boia pastreaza comicul involuntar al conspirationismului de extrema dreapta, dar arata si ca exista un soi de "memorie" a unui anumit tip de scandaluri din cultura care ajung, pina la urma, sa fie percepute ca o amenintare unica la adresa establishment-ului care se prevaleaza de "marile valori nationale".

Intr-adevar, istoricul Lucian Boia si-a atras furia nationalistilor si traditionalistilor de tot felul, mai intii prin publicarea volumului "Istorie si mit in constiinta romaneasca" si apoi, decisiv, odata cu aparitia, sub coordonarea sa, a unui manual de istorie romaneasca pentru clasa a XII-a. Primul a fost acuzat ca pune sub semnul intrebarii dogmele fundamentale ale istoriografiei mioritice - continuitatea, rezistenta, pacifismul - in timp ce al doilea pacatuia prin maniera de tratare si spatiul insuficient acordat unor figuri ca Stefan cel Mare si Vlad Tepes.

Cristi Puiu, subventie numai dupa scandal

Cel mai premiat film autohton din ultimii ani, "Moartea domnului Lazarescu", a atras initial atentia pe vremea cind nu era decit un proiect propus de regizorul Cristi Puiu juriului Consiliului National al Cinematografiei. Proiectul e refuzat initial de juriu, care e acuzat in presa de incompetenta si de manevre dubioase. Cristi Puiu nu e singurul tinar regizor respins. Actionind insa potrivit principiului dezbina si stapineste, ministrul Culturii si diriguitorii de atunci ai subventionarii filmului accepta sa dea bani si pentru filmul lui Puiu. Regizorul e de acord cu aceasta solutie, ceea ce ii irita pe unii dintre sustinatorii tinerei generatii de cineasti, care il acuza pe Cristi Puiu ca si-ar fi abandonat colegii, acceptind acest compromis. Regizorul nu raspunde. Probabil ca aceasta atitudine rezervata i s-a tras de pe urma conflictului sau public cu Lucian Pintilie.

Despartirea de Lucian Pintilie

Intr-un interviu acordat unui cotidian, cu citeva luni inainte, Puiu se declarase dezamagit de maestrul sau Pintilie. La rindul sau, Lucian Pintilie anunta ca nu vrea sa mai stie de discipolul sau. Puiu descopera cu acest prilej ca din despartirea sa publica de Lucian Pintilie n-a obtinut decit un succes de fapt divers, cu bataie scurta. Prin aceasta ruptura spectaculoasa, tinarul regizor a dovedit ca stie sa-si managerieze si astfel drumul spre succesul autohton si cit valoreaza un scandal la timpul potrivit pe aceasta dificila traiectorie. E de mentionat insa ca, in privinta succeselor lui internationale cu "Moartea domnului Lazarescu", scandalurile si peripetiile din tara nu i-au adus lui Cristi Puiu puncte in plus.

Noua tipuri de scandal cu priza la public

• Patria ultragiata - H.-R. Patapievici, D. Gorzo, Lucian Boia

• Poetul national vexat - Cezar Paul Badescu, T.O. Bobe, Razvan Radulescu

• Sfintii domnitori mihniti - D. Gorzo

• Polemici de directie - Sorin Matei, "Dilema", "Observatorul Cultural"

• Polemici personale si de directie - Ion Bogdan Lefter, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu

• Dispute politice - Mircea Cartarescu

• Biserica suparata - Alina Mungiu Pippidi, D. Gorzo

• Acuze de pornografie - Ovidiu Verdes, D. Gorzo, Alina Mungiu Pippidi

• Istoria contrariata - Lucian Boia

Ce nu s-a vazut la timpul potrivit

Cu una sau doua exceptii, scandalurile pe care le-am pomenit au si un clar substrat politic. Ceea ce i se putea ierta de pilda lui Ion Cristoiu, era de neacceptat in cazul lui Patapievici. Rusinea cioraniana a lui Cristoiu avea parfum de stinga, in vreme ce Patapievici era prins cu denigrarea poporului roman, dinspre dreapta. Scandalul de la "Dilema" a avut si o clara conotatie politica venita din partea traditionalistilor, autodeclarati apolitici, ca Eugen Simion, al caror apolitism consta in a nu ataca regimul Iliescu si in a-i arata cu degetul, ca amestecati in politica de sant, pe cei care faceau acest lucru.

---

Despre autor: