Este pe primul loc in topul celor mai bogati romani. Inainte de a ajunge in Top 300, insa, Ion Tiriac a fost exmatriculat de la scoala, a fost poreclit "Tulumba" in armata, s-a bucurat de viata dulce din preajma inaltilor demnitari comunisti si a fost batut la fund cu o nuia de alun. O fosta vecina si un colonel de Securitate iesit la pensie spun povestea tenismenului. O poveste spectaculoasa cu final fericit, care incepe sub nuiaua lui Maurer si se sfirseste cu un miliard de euro.

Cel mai bogat roman a copilarit intr-o casa cu curte interioara din Brasov, apartinind unor sasi. Aici, zece familii se invecinau ca intr-un stup. Tatal era administrator la cantina Prefecturii Brasov, iar mama se ocupa cu negustoria. Aveau doua mici pravalii unde vindeau fructe. Una linga restaurantul "Cerbul", din Piata Sfatului, a doua, "La Schill", in actualul Centru Civic.

Casa era la doi pasi de arena Liceului Sportiv si de terenurile de tenis de la Olimpia, iar copilul Tiriac a fost mereu atras de terenuri, mai ales ca nu avea voie sa se joace in curte pentru ca deranja vecinii. Toti amicii ii spuneau "Tiri". Mai tirziu, aveau sa-i spuna asa Ilie Nastase, Beker sau Ivanisevici.

"Zilele lipsite de griji au fost intrerupte brusc de moartea tatalui sau. Era in 1949, iar Ion Tiriac batrinul murea din cauza unei transfuzii gresite in timpul unei operatii de ulcer. Nelutu, care-si adora tatal, si-a indreptat atentia spre sport. Era un tip retras, doar in arena devenea vulcanic", povesteste Felicia Pop, singura fosta vecina care mai locuieste acum in vechea casa. "Din pacate, acum sase ani, cind a fost pe-aici sa vada casa parinteasca, a fost foarte rece cu mine. Am 73 de ani si mie chiar mi-a fost drag. Dar asa-s oamenii, cind se vad acolo sus si cu bani multi...", mai spune amarita batrina.

Exmatriculat la 15 ani

Singura pasiune extrasportiva a lui Tiriac tinea de un porumbar din podul casei. Ecaterina, mama lui, se supara uneori ca baiatul neglija scoala. Tiriac a invatat la scoala Medie nr. 1, actualul Colegiu "Andrei Saguna", si avea o indeminare iesita din comun la baschet, volei, tenis de masa, fotbal, hochei si, evident, tenis de cimp. Cartea, in schimb, nu-l atragea. De aceea, viata lui de licean s-a intrerupt brusc, atunci cind s-a dat un decret conform caruia elevii care aveau mai mult de trei corijente pe un patrar (anul de studiu era impartit in patru) erau exmatriculati automat. Cu dreptul de a-ti putea continua studiile la fara frecventa sau seral. Printre materiile care l-au exclus pe Tiriac se numara algebra, trigonometria si geometria. Culmea ironiei, peste ani, un ziar german scria despre el: "Este un tip care si-a planificat viata matematic, ajungind un mare maestru al afacerilor".

Prietenia cu Maurer

Exmatriculat la 15 ani, s-a angajat la Uzina Steagul Rosu, la sectia de tratamente termice. De fapt, era o angajare formala, practicata in acele vremuri in cazul sportivilor. La fel si armata. A facut-o la pompieri si asa a ajuns sa fie poreclit "Tulumba". In ciuda acestui nume deloc magulitor, fostii colegi de armata il descriu ca fiind un tip care se orienta. In 1957 a fost incorporat la Bucuresti, ca sa joace hochei si tenis la Clubul Dinamo. A fost remarcat de la bun inceput de Gheorghe Maurer, prim-ministru in guvernul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Maurer l-a luat sub aripa sa ocrotitoare si l-a introdus pe Tiriac in mai multe cabinete de demnitari. Asa a ajuns sa joace tenis cu ministrul Finantelor, Vijoli, si cu cel al Apararii, Salajan.

Casnicia destramata

Citeste si:

Dupa ce a terminat liceul la fara frecventa, in 1960 Ion Tiriac a intrat la Institutul de Educatie Fizica si Sport Bucuresti. Locuia la ultimul etaj al unui bloc, vizavi de Ministerul Finantelor. Era o garsoniera fara scaune si fotolii, doar cu citeva perne aruncate pe jos, asa ca musafirii se asezau turceste. Daca facultatea nu a reprezentat o oaza de studiu, "a fost locul in care a cunoscut-o pe timisoreanca Erika Blatt, viitoarea sa sotie. Sarmul personal, faima, banii, motocicleta (Zundapp - n.r.) sau masina Skoda au atras-o pe handbalista de la Stiinta Bucuresti", spune Felicia Pop.

Oficial, cei doi s-au despartit, pentru ca Erika isi depusese actele de emigrare in Germania, amenintind situatia lui Tiriac. Neoficial, se pare ca Erika a fost surprinsa in postura de sotie infidela.

Nu era priceput ca vinator

Un alt personaj care l-a intilnit de multe ori pe Tiriac este Florea Simandan, fost colonel de Securitate inainte de Revolutie. Ii pazea pe Ceausescu, Maurer si Tiriac, atunci cind acestia veneau la vinatoare. A cunoscut multi demnitari, romani si straini, ba chiar l-a condus pe Ghaddafi la tren.

La inceputul anilor ’60, era militian la Rupea. Inca de pe atunci avea ca sarcina sa se ocupe de paza demnitarilor, atunci cind veneau la vinatoare. "Maurer era un om deosebit si un vinator adevarat. Intr-un an l-am invitat in Vulcan. A venit impreuna cu Tiriac, protejatul sau. L-a ajutat enorm. Inca de pe atunci Tiriac avea bani si se comporta ca atare, totusi nu indraznea sa se poarte deplasat. Ca vinator nu era deloc priceput", povesteste fostul securist.

Maurer a fost "nasul" lui Tiriac, cind acesta a impuscat prima salbaticiune. Trofeul si vinatorul au fost loviti pe spate cu o nuia de alun. Nuiaua demnitarului comunist i-a purtat noroc. Peste ani, ajuns putred de bogat, fostul partener de tenis si de vinatoare al liderilor comunisti si-a cumparat propriile-i domenii de vinatoare.

Vinatoarea de la Balc

In ciuda inceputului "nepriceput", Tiriac a devenit un as al vinatorii de-a lungul anilor. Trofeele sale acopera cam tot regnul animal, de la exemplare din muntii nostri pina la salbaticiuni din savana africana. Ramine celebra partida de vinatoare din luna ianuarie, pe domeniul de la Balc (Bihor), la care Tiriac i-a invitat pe fostul premier Adrian Nastase si citiva miliardari occidentali. In doar doua zile, grupul de vinatori au doborit 185 de mistreti, generind una dintre cele mai mari controverse din acest an. Citeva luni mai tirziu, Ministerul Agriculturii i-a luat terenul de vinatoare lui Tiriac, insa omul de afaceri l-a recistigat recent, in urma unei licitatii.