Scriitorul englez John Fowles, autorul romanelor "Magicianul" si "Logodnica locotenentului francez", a decedat sambata, la varsta de 79 de ani, in urma unei boli indelungate, a anuntat editura sa, Random House.

Pe langa "Magicianul" si "Logodnica locotenentului francez", ambele ecranizate, Fowles a mai scris si romanele "Colectionarul", "Turnul de abanos", "Mantisa", "Daniel Martin", "Omida", "Copacul" etc. Aceste lucrari sunt publicate si in limba romana. In ecranizarea romanului "Logodnica locotenentului francez", din 1981, rolurile principale au fost interpretate de Meryl Streep si Jeremy Irons. Dupa ce a suferit un infarct, in anul 1988, el a trebuit sa faca fata pana la sfarsitul vietii unor mari probleme de sanatate. Persoana extrem de introvertita, Fowles a trait retras intr-o casa din Dorset (sudul Angliei) si a dispretuit notorietatea pe care o capatase. A ajuns chiar sa se planga ca este persecutat de cititorii lui. "Ei vor sa te vada si sa discute cu tine. Dar de cele mai multe ori nu le iese si reusesc doar sa te enerveze", declara scriitorul, care a fost casatorit de doua ori.

John Fowles s-a nascut la data de 31 martie 1926, la Leigh-on-Sea, o mica localitate din comitatul Essex - 5 noiembrie 2005, Lyme Regis, Dorse. Se pare ca John Fowles a urat orasul unde s-a nascut si o data chiar a afirmat ca "am incercat sa scap de acolo dintotdeauna. Nimeni din familia mea nu avea aptitudini literare si nici macar interes pentru acest domeniu. Nu stiu de unde am mostenit eu acest talent Cand eram mic, parintii mei radeau intotdeauna de «baiatul ala care nu stia sa picteze» - Picasso. Ignoranta lor m-a oripilat".

"Nu vreau sa fiu un scriitor faimos"

Dupa ce a urmat cursurile Universitatii din Edinburgh, in 1950 a obtinut o diploma M.A. in literaturile franceza si germana la Oxford. Acum avea sa-i descopere pe existentialistii francezi si pe promotorii Noului Roman. A predat literatura franceza la New College, Oxford, a fost profesor de limba si literatura engleza la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul Anargyrios de pe insula greceasca Spetsai (experienta evocata in romanul Magicianul), pentru ca, intre 1954 si 1963, sa predea literatura engleza la Colegiul St. Godric din Londra. Este considerat de criticii englezi drept unul dintre reprezentantii principali ai postmodernismului britanic.

John Fowles a dobandit recunoasterea internationala o data cu aparitia primului sau roman, "Colectionarul" (1963), al carui succes de public i-a ingaduit sa se dedice in intregime scrisului. A primit de indata si elogiile criticii, fiind considerat un scriitor cu o forta imaginativa si inovatoare exceptionala, reputatie pe care urmatoarele sale romane au confirmat-o: Magicianul (1966; editie revizuita in 1977), Iubita locotenentului francez (1969), Daniel Martin (1977), Mantissa (1982), "Omida" (1985).

Citeste si:

Scriitor prolific, admirator al lui Thomas Hardy si al lui D.H. Lawrence si deopotriva al lui Joseph Conrad si al lui Thomas Pynchon, pasionat de stiintele naturii, istorie si ocultism, si autor in egala masura de volume de eseuri (Aristocratii, 1964), nuvele (Turnul de abanos, 1974), poezii, traduceri, prefete, cronici literare si comentarii la albume de arta fotografica, John Fowles traieste si scrie in Lyme Regis, Dorset. "Nu ma intereseaza catusi de putin sa fiu un scriitor faimos... As vrea doar sa fiu un ins care a contribuit la perpetuarea enorm de dificilului mestesug de a scrie romane", declara Fowles in 1998, cu ocazia lansarii celui mai recent volum de eseuri al sau, "Gauri de viermi".

Opus tatalui sau

Unul dintre romanele sale, "Copacul" poate fi interpretat ca un roman autobiografic, din care cititorii pot afla o serie de amanunte interesante despre singuraticul scriitor. Cartea incepe cu amintirile din copilarie legate de figura tatalui sau, care era foarte atasat de gradina sa. De la inceput, acesta afirma ca intre parintele sau si el era o diferenta uriasa, si, desi amandoi iubeau natura si gradina, micul John voia ca gradina sa fie mai salbatica, iar tatal sau prefera ordinea desavarsita, chiar si in natura.

Tanarul Fowles nu isi intelege tatal si nici nu vrea s-o faca. El povesteste ca dupa ce a publicat primul sau roman - "Colectionarul" - tatal sau a vrut sa-i arate ca si el a scris o carte, insa fiul a fost foarte dur in aprecieri: "romanul suna ingrozitor de fortat si de depasit - stiam ca nici un editor nu l-ar fi luat in seama". John Fowles considera ca singurele afirmatii autentice pe care le-a facut tatal sau au fost cand acesta era pe patul de moarte si delira: "deodata a inceput sa vorbeasca - o rafala ciudata de propozitii sacadate, apoi tacere. Spunea ceva despre un prieten care a fost ucis langa el in timpul unui atac si totul era redat in termenii unui dialog intre tata si o a treia persoana care fusese si ea de fata. Nu-mi era adresat catusi de putin, venea din starea de semicoma in care se afla. Nu facea referiri la un timp anume; era din nou "acum" si iar "acum", pentru vesnicie; infinit mai viu in acele franturi de propozitii disparate decat in orice scrisese - sau imi povestise vreodata".

O alta marturisire interesanta de-a lui Fowles vorbeste despre inspiratia sa: "nu-mi planuiesc scrierile, asa cum nu-mi planuiesc plimbarile prin padure, urmaresc poteca ce mi se pare cea mai promitatoare la un moment dat si nu un anume itinerar prestabilit la intrare. Sunt cat se poate de convins ca nu e vorba de nici un fel de rationalizare sau irationalizare, post-factum; ca, dupa ce am descoperit cat de la voia intamplarii scriu, acum dau peste drumul printr-o padure necunoscuta ca analogie".