Ieri s-au implinit 28 de ani de la prima revolta minereasca, indreptata impotriva regimului comunist. Miscarea de protest initiata de minerii de la Lupeni, pe 1 august 1977, s-a transformat in greva generala, la care s-au afiliat si celelalte mine existente in Valea Jiului. Peste 40.000 de mineri au refuzat sa mai accepte saracia si conditiile grele de munca.

Cauza imediata a grevei a fost o lege adoptata de comunisti, care ii privea pe minerii pensionari cu drept de munca. In seara de 30 iulie, aproximativ 100 de mineri de la Lupeni au hotarat sa plece la Bucuresti pentru a discuta cu Ceausescu. Autoritatile locale incearca pe 1 august sa discute cu minerii revendicarile lor, dar apar altercatii, iar minerii sunt la un pas sa rabufneasca violent.

Ortacii cer sa vina Ceausescu la Lupeni, refuzand orice dialog cu altcineva si ii sechestreaza, intr-o ghereta la poarta nr. 2 a EM Lupeni, pe Ilie Verdet - prim vice prim ministru, Gheorghe Pana - presedintele UGSR si ministru al muncii - si pe primul secretar al comitetului de partid Petrosani, Clement Negrut. Activistii trimisi sa-i linisteasca pe mineri sunt luati ostatici, iar spargatorii de greva sunt batuti si alungati. Minerii insista sa vina Nicolae Ceausescu, spiritele se incing, iar toti minerii din Valea Jiului ameninta ca vor protesta violent.

Dictatorul, aflat la Neptun impreuna cu secretarul general al PC din Spania, speriat de miscare, pe data de 3 august apare la Petrosani de unde pleaca spre Lupeni. Liderul minerilor protestatari, Constantin Dobre, ii prezinta lui Ceausescu cererile minerilor: programul de lucru de 6 ore, modificarea Legii 3/1977 privind pensionarea, masa calda gratuita, echipament de protectie, salarii mai mari si cel mai important: ca "nici un miner sa nu fie anchetat, arestat sau persecutat pentru greva de la Lupeni".

Ortacii au obtinut tot ce au vrut, 13 puncte, mai putin o revendicare. In doar o luna de zile, aproape 5.000 de mineri participanti la miscarea anticomunista sunt anchetati, li se desface contractul de munca, sunt torturati si batuti de securitate, iar sute dintre ei, condamnati la ani grei de temnita ori deportati impreuna cu familiile in alte zone ale tarii, cu interdictia de a mai pasi in Valea Jiului. Militia a interogat cel putin 600 de mineri.

Comisia de ancheta constituita din ofiteri ai securitatii a intocmit alte 150 de dosare. 50 de mineri au fost bagati la "balamuc" in spitalul de la Zam. 15 reprezentanti ai grevistilor din 77 au fost "saltati" de Securitate si au infundat puscaria pentru infractiunea de tulburarea ordinii si ultraj contra bunelor moravuri. In prezent, doar 8 mineri din cei peste 1.000 de participanti la greva si persecutati de comunisti sunt oficial detinuti politici.

Citeste si:

Dupa incetarea grevei, lupta anticomunista a minerilor nu s-a oprit aici, alti 22 de ortaci dintre grevistii de la Lupeni au reusit sa expedieze o scrisoare peste granita, publicata in cotidianul francez "Liberation" pe 10 octombrie 1977, in care vorbesc despre masurile luate de comunisti impotriva lor.

Dupa 28 de ani

La 28 de ani de la rabufnirea ortacilor, Valea Jiului este la fel de saraca. Din cei peste 40.000 de mineri, cu greu se mai pot gasi 14.000. Multi dintre ei s-au lasat amagiti de cele 15-20 de milioane lei vechi, in 1998, si s-au trecut pe listele colective de disponibilizari. Banii s-au terminat repede, iar acum 20.000 dintre ei sunt pe drumuri, fara un loc de munca. Mai mult de jumatate din populatie traieste la limita subzistentei, iar cateva mii de fosti ortaci de-abia daca reusesc sa manance o paine la doua zile.

Dupa Revolutia din 1989, in mineritul din zona au intrat sute si mii de miliarde de dolari, bani ce au fost cheltuiti haotic, in functie de interesele celor aflati la putere. Acesta este unul din principalele motive care a generat o saracie lucie in zona si care a facut ca mineritul sa fie in moarte clinica. S-au lansat strategii de dezvoltare a zonei, care au aratat bine pe hartie si atat. Managementul defectuos al celor care s-au aflat in fruntea sistemului minier si al CNH Petrosani face ca minerii sa nu aiba astazi cu ce munci in subteran.

Afirmatiile sunt pe deplin sustinute de presedintele Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, Zoltan Lacatos. "Daca banii erau folositi pentru retehnologizarea minelor productive, astazi aveam mult mai multi mineri prinsi in sistem si mai putina saracie. Nu sunt in masura sa caracterizez managementul directorilor CNH, dar este evident ca s-a gresit", declara Lacatos. Reprezentantul ortacilor mai sustine ca "mineritul nu va muri" si va putea fi chiar revigorat daca banii pentru retehnologizari nu vor fi deturnati de la destinatia initiala, cum s-a petrecut pana acum.