De ani de zile, aurul din Romania aflat in sterilul din iazurile de decantare de la Baia Mare se scurge peste granita prin cele mai ingenioase metode "contractuale".

Banii pentru acest aur se topesc prin aceleasi manevre. Afacerea are o linie cu patru "canale de navigatie": REMIN SA-TRANSGOLD-GEOMIN SA-TRAFIGURA Elvetia. In spatele tuturor se contureaza vesnicul Virgil Magureanu&Comp. Una dintre marile manevre ecomonico-financiare care a scapat pana acum autoritatilor, afacerile cu minereu aurifer, se desfasoara nestingherite sub ochii Guvernului Romaniei. Nimeni nu a intrat in subteranele afacerilor de la SC TRANSGOLD Baia Mare.

Pentru ca le-a fost frica, pentru ca unii au mai primit si amenintari, pentru ca altii si-au vazut de-ale lor, stiind ca o astfel de "inginerie", pe care o vom demonta in randurile de mai jos, trebuia sa aiba OK-ul celor din varful piramidei. ZIUA detine, evident, documentatia care dovedeste ca in tranzactiile cu minereul aurifer al Romaniei, statul continua sa piarda cantitati insemnate si bani foarte multi. Cum? Foare simplu. Si ca cineva castiga. De multa vreme, in detrimentul cetateanului.

ESMERALDA, preambul la marea tranzactie "aurifera"

La inceputul anilor '90, REMIN Baia Mare (societatea de stat care se ocupa cu extragerea si prelucrarea minereurilor aurifere) a format impreuna cu firma australiana ESMERALDA societatea comerciala AURUL. Actionarii initiali ai SC AURUL SA Baia Mare erau: ESMERALDA-50%, REMIN-44,8%, GEOMIN-5%, Uzina de utilaj minier si reparatii Baia Mare-0,1% si ICPM Baia Mare-0,1%.

Evident ca a fost realizat, pentru desfasurarea acestei activitati, si un studiu de fezabilitate. Din datele existente rezulta ca indicatorii acestui studiu nu au fost atinsi niciodata. Din acest studiu reiesea ca AURUL putea sa obtina mai mult aur si argint intr-o noua uzina si printr-o metodologie moderna decat reusise REMIN in propria uzina de prelucrare.

Dupa scandalul cianurilor care au afectat zona de nord a tarii si au trecut granitele Romaniei spre Ungaria si Ucraina, AURUL si-a schimbat denumirea in SC TRANSGOLD SA Baia Mare, companie infiintata pentru prelucrarea, exclusiv a sterilului din iazurile Sasar si Flotatia Centrala. Din 1999 s-a schimbat obiectul de activitate, ceea ce a permis si prelucrarea minereului provenit de la REMIN. Pe baza studiului de fezabilitate, AURUL urma sa realizeze o recuperare a aurului de minimum 85%

Intre REMIN si societatea AURUL, metamorfozata in TRANSGOLD, au existat de-a lungul timpului mai multe contracte care priveau aceste detalii. Astfel, in numai doi ani, printr-un nou contract, din iulie 2001, de la o recuperare de minimum 85% s-a ajuns ca AURUL "sa faca tot posibilul" pentru a realiza o recuperare maxima de 83% aur si 48% argint. Dintr-un foc, de la minimum 85% s-a ajuns la maxim 83% recuperare a aurului din minereu.

De remarcat, in decursul anilor s-au format trei mari iazuri de decantare: Sasar, in care se regaseau 4,43 milioane de tone de steril (din care se recupera aurul propriu-si prin decantare), Flotatia Centrala -10,05 milioane tone si Bozanta -8,5 milioane tone. Asa ca, cele numai doua procente, care par insignifiante la prima vedere pentru un neavizat, inseamna, in timp, kilograme de aur si tone de argint "evaporate" in alte buzunare. Pe care ar trebui sa le identifice PNA. Sau DICOT din Parchetul Inaltei Curti.

In 2002, conform anexei la contract din 25 octombrie, daca TRANSGOLD urma sa realizeze un randament global inferior valorilor minime impuse de continut, productia de metale pretioase urma a fi calculata pe baza randamentului global minim garantat. Printr-un alt contract, aceasta recuperare minima ajunsese si mai "minima" decat in 2001. Ca natalitatea din Romania. Astfel, pentru un continut extractabil de aur mai mic de 1,5 grame/tona, recuperarea minima a ajuns la 70%! In acelasi timp, recuperarea argintului din steril a coborat si ea veritiginos, de la 48% la 43%. Sa fi dat metoda "moderna" rateuri in fiecare an? Prin uzura? Mira-ne-am.

Ca si cum toate acestea n-ar fi fost suficiente, nici macar valorile micsorate n-au fost respectate. Din documentele pe care le detinem, reiese ca pentru anul 2001, REMIN are de recuperat contravaloarea a peste noua kilograme de aur si 70 kilograme de argint. Pentru 2002, are de recuperat contravaloarea a 28 kilograme de aur si 100 kilograme de argint. Putin, nu? La aceasta ora, gramul de aur este cca 40 lei grei (400.000 lei vechi). Adica, 12 miliarde lei vechi pentru un an de zile si numai pentru aur. Despre argint...ar mai fi vorba de alte cateva miliarde.

Un contract pentru linistea TRANSGOLD

Ajungem la contractul din 2004, dintre SC REMIN Baia Mare si SC TRANSGOLD Baia Mare, inregistrat cu nr. 1722 din 1 aprilie la REMIN si cu BMC25 din 30 martie , inregistrat la TRANSGOLD. Adica, cu doua zile mai devreme decat la REMIN, ceea ce reprezinta, practic, o imposibilitate. Contractul are deficiente din start, pentru ca nu respecta ordinul Ministerelor Finantelor si al Transporturilor nr. 1013/873/ 12.06.2001.

Mai precis, lipseste obiectul contractului, garantiile, documentele, caracterul confidential si, ce este mai important, pretul. In mod normal, la capitolul "Obiectul contractului", ar fie trebuit sa fie stipulat - afirma expertii in domeniu - "prelucrarea minereului livrat de REMIN si valorificarea namolului auro-argentifer rezultat in Uzina TRANSGOLD in conditiile prezentului contract".

Platile catre REMIN trebuiau facute in moneda in care se comercializeaza aurul la Bursa Internationala de la Londra si nu asa cum este prevazut in contract: "Transgold va plati REMIN in termen de 14 zile de la intocmirea Bilantului Metalugic lunar, metalele pretioase din namolul auro-argentifer, la cotatia medie lunara la care TRANSGOLD vinde aurul pe piata intrenationala.

Platile vor fi efectuate in lei, la cursul de schimb comunicat de BNR si valabil in ultima zi lucratoare a lunii calendaristice de referinta (luna productiei). Daca platile s-au efectuat pana acum asa, este evident ca vor exista mari diferente intre incasarile TRANSGOLD de pe piata internationala si "firimiturile" pe care le-a ingurgitat REMIN. Care este prejudiciul? Si aceasta este treaba PNA sau a DICOT.

TRAFIGURA la oferta "mascata"

"Bucataria" TRANSGOLD a fost puricata, pe ici, pe colo, de-a lungul ultimilor ani, de ochii lumii. Pentru ca nu a existat nici un "cutremur" in afacerile cu aur. Spre exemplu, in 2002 si 2003, Corpul de Control al Ministerului Economiei, a dispus ca REMIN SA sa puna mana si sa conditioneze TRANSGOLD-ului plata contravalorii produselor procesate macar la nivelul randamentelor prevazute in ultimele contracte.

"Cautatorii" de aur s-au facut ca ploua. Consiliul de Administratie al REMIN SA, reprezentantii companiei mixte, directorul general al REMIN au tacut. Care a fost pretul tacerii? Si asta este treaba procurorilor. Noua etapa din derularea contractelor de acest gen trebuia sa poarte si un alt nume, avand in vedere incredintarea contractelor pentru valorificarea la export a concentratelor miniere. S-a numit TRAFIGURA.

Concursul de oferte a inceput in noiembrie 1999, pentru livrarea la export a concentratelor miniere, mai putin cele de metale pretioase. Practic, de la acest concurs au fost excluse din start companiile romanesti care nu puteau indeplini conditiile impuse de REMIN. De altfel, se stie ca atunci cand exista "pe teava" un castigator in umbra, la licitatii se pun astfel de conditii care elimina concurentii nedoriti.

Pentru negocieri au fost selectate companiile elvetiene GLENCORE si TRAFIGURA. Singura companie careia i s-a permis imbunatatirea ofertei cu 150.000 de dolari a fost TRAFIGURA, declarata si castigatoare. De remarcat ca aceasta competitie nu a beneficiat nici macar de un caiet de sarcini!!! Totusi, comisia de evaluare a ofertelor a impus conditii dupa cum i s-a nazarit. Sau dupa cum i s-a dictat. De exemplu, s-a cerut adjudecarea intregului pachet de sorturi de concentrate unei singure firme si acordarea unei prefinantari catre REMIN de circa 2.000.000 de dolari.

Comisionarul GEOMIN SA

Apoi, interesant este ca in contractele de export apare, desi nu-i vedem rostul, un "comisionar": GEOMIN SA Bucuresti. Reamintim ca GEOMIN detinea 5% din actiunile AURUL SA care s-a transformat in TRANSGOLD SA. Mai mult, se pare ca GEOMIN a devenit reprezentantul in tara al companiilor GLENCORE si TRAFIGURA.

Din analiza prevederilor inscrise in contractul de comision si anexa nu rezulta cuantumul sumelor incasate de SC GEOMIN SA pentru serviciile ocazionate de derularea contractelor de export incheiate cu firma TRAFIGURA. In plus, se specifica faptul ca "incasarile rezultate din exporturi se pot efectua prin conturile GEOMIN", ceea ce presupune posibilitatea ca banii cuveniti REMIN din exporturi sa fi ajuns in conturile GEOMIN SA.

Deficientele constatate in urma controalelor din minister efectuate pana acum sunt majore si tin de "diminuarea banilor pe care ar fi trebuit sa-i incaseze REMIN pe perioada derularii contractului cu TRAFIGURA". De exemplu, in perioada 2001-2004 s-a exportat concentrat de zinc dar nu s-a incasat nici un leu din aurul si argintul care putea fi valorificat din acest concentrat.

Specialistii au facut cateva calcule sumare si ar fi vorba de aproape 200 kilograme de aur si 16.000 kilograme de argint pentru care REMIN nu a incasat nimic de la TRAFIGURA. Orice motivatie privind imposibilitatea tehinica de extractie a aurului si argintului din concentratul zincos sau nerentabilitatea economica nu-si au rostul, de vreme ce alte oferte depuse odata cu TRAFIGURA mentionau astfel de posibilitati aducatoare de profit pentru REMIN.

Autoritatile statului pot gasi, insa, adevaratele argumente care au stat la baza "artificiilor" afacerii cu minereuri de metale pretioase sau cele cu neferoase. Si pot evidentia si care sunt principalii beneficiari ai imenselor sume care s-au scurs din buzunarele romanilor.

Preambul la afacerea "AURUL", oamenii lui Magureanu!

In spate, se "contureaza" mai multe profiluri de personaje care au nasit aceste afaceri. "Capul" REMIN a fost, pana in 1998, Ioan Hudrea. Urmat de adjunctii lui, dintre care unul, Iuliu Chioreanu, venit chiar de la AURUL Baia Mare. Oamenii din varful REMIN au continuat sa-i fie loiali lui Hudrea. Mai mult, Hudrea este prieten cu Ioan Gaf Deac (fost secretar de stat la Ministerul Econoniei, pe departamentul de minerit), care a devenit ambasador in Australia.

Locul de bastina al companiei ESMERALDA. De altfel, Ioan Hudrea a vizitat Australia in 1993, cand Deac era ambasador. Reamintim ca, inca din 1995, REMIN-ul lui Hudrea a pus umarul la constructia colosala devenita celebra a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, de la Giurtelecul Hododului. Aprobarile pentru alimentarea cu apa a Giurtelecului au fost date in urma propunerii sustinute la Executiv de catre Gaf Deac.

Istoria incepe de aici. Ce a urmat dupa, este "ata" din mosorul marilor afaceri care au generat gauri in economia statului. Si este obligatia Parchetelor sa descopere adevaratii beneficiari. Daca statul roman plange de atata vreme dupa tezaurul de la Moscova, ar fi bine sa-l intereseze si unde se duce, de atata timp postdecembrist, aurul tarii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.