Mafia romano-araba

Orice retea de contrabanda, cu atat mai mult una cu caracter interlop, precum lumea "mafiei arabe" care a proliferat in Romania nu doar inainte de 1989, dar si ulterior, are nevoie de ceea ce specialistii numesc "brat de acoperire". De pilda, cand Osama ben Laden spunea ca Romania a fost una dintre "bazele" sale de finantare nu gresea. Inainte de 1996 indeosebi, regimul Iliescu, prin reprezentanti de varf ai autoritatilor statului, a fost chiar el acest "brat de acoperire". Atunci s-au facut cele mai mari afaceri, s-au tras cele mai multe "tunuri".

Primii care au profitat de pe urma lor sunt fosti studenti arabi in Romania Socialista. Prin incurajarea "mafiei arabe", Romania post-comunista si serviciile ei secrete - cei care au "fixat" sistemul pe teritoriul tarii - se fac vinovate cel putin de complicitate la contrabanda. Iar tara noastra se dovedeste, din nou, odata cu "afacerea Omar", a se numara printre cele care au acordat, cel putin inainte de 1996, sprijin financiar terorismului, prin alimentarea cu mari sume de bani a sistemelor mafiei arabe.

Aceste circuite cu caracter transnational sunt cele care au sustinut, ani de-a randul, terorismul, impotriva caruia au luptat si lupta toate statele civilizate. La noi insa, persoane de varf ale vietii politice se fac vinovate de a fi avut relatii stranse cu capii unor retele mafiote de contrabanda - care, daca nu au profitat direct de pe urma relatiilor de amicitie cu sefi ai acestor retele arabe care au scos ilegal din Romania sume imense de dolari, arme si chiar secrete de stat, macar au tolerat cu buna stiinta asemenea practici.

Sa fie vorba de vechiul "internationalism" proletar, prin care orice era opus "imperialismului" merita a fi sprijinit? Sa fie vorba de o complicitate la profit, specifica sistemului securisto-comunist, de pe urma unor asemenea afaceri necurate, precum cele ce vor fi istorisite mai jos? Sa fie vorba deci doar de lacomie, sau de un sistem de tip mafiot, la care "bratul de acoperire" are atat rolul, cat si foloasele sale? Sau de toate la un loc?

Oricum, s-a dovedit un brat puternic ca o macara, al carui schelet e compus din fosti activisti de partid ajunsi politicieni, fosti securisti deveniti "ofiteri de informatii", militieni deveniti politisti sau vamesi, vamesi ramasi vamesi, fosti procurori ramasi procurori (sau avansati, sau trecuti in avocatura, de comun acord cu cei pe care ii cercetasera). Mafia araba nu e compusa doar din arabi, ci mai ales din romani, care au ajutat, participat sau cel putin au ingaduit, cu buna stiinta, toate actiunile de contrabanda de pe urma carora oameni precum Iskandarani, Kader sau Omar s-au putut numara, ani de zile, printre cei mai puternici romani. Pentru ca ei, la urma urmei, au fost si sunt si cetateni romani.

Preistoria istoriei

In 4 aprilie 1997, la Palatul Cotroceni, a avut loc o sedinta a Consiliului National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei Organizate. Subiectul acestei sedinte a fost chiar Zaher Iskandarani si afacerile lui dubioase, probate de mai multa vreme cu acte si marturii, dar carora politistii, precum Dumitru Sorescu, sau unii magistrati nu le-au dat curs - este de banuit de ce. De altfel, in preajma "schimbarii", doi directori din Parchetul General (Eugen Vasiliu si Viorel Spanu - ultimul, avocat in zilele noastre al lui Omar Hayssam) au ales avocatura.

In acea zi de aprilie se derula deci prima sedinta a unui organism care nu a putut functiona si care astazi e cu totul uitat. S-a intamplat in primul rand datorita disensiunilor din coalitie, intereselor politico-economice divergente ale diverselor "grupuri de interese" si, mai ales, din cauza modului in care exact acei factori care ar fi trebuit sa participe activ la lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate au fost cei care au sabotat-o: serviciile secrete, procuratura, politia, vama, ori sefii si sefutii de pe la finante.

Nici schimbarea unora dintre acestia nu a insemnat o mai buna functionare a acestui Consiliu - in special pentru ca unii dintre noii numiti, iar aici ii pot numi fara rezerve pe cel pus in fruntea SRI, Costin Georgescu si - cu toate ca despre morti trebuie vorbit de bine - este si cazul fostului procuror general Moisescu, nu au fost cele mai bune alegeri cu putinta. Daca primul nu provenea din sistem (fusese inginer) este pentru ca nici fostul sistem, chiar si cel al Securitatii, nu l-ar fi socotit competent pentru a-l incadra.

Personal, daca e sa fac o confesiune, dupa ce l-am cunoscut pe dl. Georgescu, am inceput sa-l regret pe Virgil Magureanu. Ceilalti numiti si cei mai multi ramasi proveneau insa din acelasi grup peceristo-securisto-procuristo-militienesc, despre care Vladimir Bukovski mi-a spus ca rusii il numesc "sistema". Adica "sistemul", care exista si ii conduce in continuare, in asentimentul clasei politice "noi" si a majoritatii populatiei.

Ancorati in vechiul sistem

Dar sa revin si sa precizez care este sursa informatiilor publicate acum in ZIUA. Desi ajuns la Cotroceni in mai 1999, intr-o functie oficiala, mai degraba insignifianta, de consilier pe probleme de analiza politica si comunicare, am avut ocazia sa vad o multime de hartii care mie, in calitate de istoric, mi-au deschis o noua perspectiva. Mi se solicitase, pastrand totala discretie asupra informatiilor vreme de cinci ani, sa elaborez un raport al comisiei sus-amintite, iar atunci am putut vedea ca, de fapt, traiam inca, puternic ancorati, in sistemul cel vechi.

In "sistema", cum spunea Bukovski. Nu fac parte dintre cei care l-au demonizat sau il considera pe Emil Constantinescu vinovat de acest esec al unei schimbari radicale, asteptate - poate mai degraba de intelighentie, decat de majoritate. Dar era greu sa lupti cu o lume atat de bine organizata. Ei se cunosteau, erau prieteni vechi - de pe vremuri, unii se incuscrisera, precum Talpes cu Silinescu. Asa ca incercarea de ofensiva impotriva coruptiei si a crimei organizate s-a soldat cu un semi-esec.

Spun "semi", pentru ca singurul castig rezultat in acei ani a fost cel datorat faptului ca au fost destramate multe din retelele de contrabanda ale vechiului regim. Iar cel cu tigari, al "mafiei arabe", despre care voi relata ce stiu, a fost cel mai usor de demantelat: le disparuse "bratul de sprijin" politic si administrativ, adica PDSR-ul, adica fostii activisti si securisti - cei din urma, chiar ramasi prin servicii secrete, si-au si uitat repede vechii prieteni musulmani, cum a facut-o si cel mai marunt inspector de la cea mai mica circumscriptie financiara care returna TVA-uri.Dar numai pentru o vreme. Coruptia, denumita pompos "economie de piata", se generalizase in cei sapte ani de guvernare fesenistoida si s-a reasezat relativ usor pe picioare.

Avantajele contrabandei

Contrabanda este cea mai usoara si banoasa meserie, dar si foarte paguboasa pentru statul care o tolereaza, datorita nivelului ridicat al evaziunii fiscale generate. Prima dintre institutiile pervertite la un inalt grad de coruptibilitate prin inflorirea acestei infractiuni, sistemul vamal, care detine o cota de aproximativ 25% in alimentarea bugetului de stat, inregistra la cifra estimata in aprilie 1997 o pierdere anuala de circa 1500 miliarde lei numai din importul de tigari. Produsele cele mai pretabile contrabandei erau tigarile, cafeaua, alcoolul.

Taxate ca marfuri de lux si avand totdata o rata importanta a consumului, cat si o piata formata, cu posibilitatea de absorbtie rapida a unor cantitati mari, eludarea taxelor si a accizelor aducea mari profituri contrabandistilor, dar si angrosistilor si detailistilor. Aceste legaturi complexe au generat pierderi in lant la bugetul de stat prin evaziune fiscala, multe dintre firmele care practicau asemenea importuri ilegale regasindu-se in ponderea celor 10% firme fantoma inscrise la Registrul Comertului numai in 1996.

In cazul lui Zaher, se estima existenta unui raport de 1/3 intre cantitatile de cafea, tigari si alcool introduse legal in tara si cele la care se eludeaza plata obligatiilor fiscale. Practic, acest lucru se realizase prin filiere bine organizate, care actionau la principalele porti vamale ale Romaniei (Arad, Giurgiu, Constanta, Timisoara, Galati si Bucuresti).

Schimbarea rutei balcanice

Proliferarea retelelor contrabandei arabe a fost favorizata in special prin inchiderea traditionalei "rute balcanice", datorita izbucnirii razboiului din Iugoslavia. Practic, conflictul iugoslav a oferit politicienilor, majoritatea proveniti din fostul activ de partid comunist si protejatilor lor de la Bucuresti (securisti, magistrati, politisti, diversi functionari) nu doar sansa imbogatirii prin contrabanda cu produse petroliere, ca in vestitul caz "Jimbolia", cat mai ales sansa crearii unei noi rute de contrabanda - in special cu tigari, droguri si alcool - catre Occident. Romania a ajuns, astfel, principala cale dinspre Orient, via Balcani, spre vestul Europei pentru toate marfurile traficate de retele de contrabanda, foarte multe controlate si/sau finantate de cetateni arabi.

Practic, intre 1990-1996, tara noastra a fost un paradis al contrabandei. De departe, dintre diversele fenomene ale infractionalitatii economice, Romania a fost surprinsa cu totul descoperita in fata acestui tip de crima organizata, care a inregistrat incepand din 1990, dimensiuni halucinante. Diversitatea marfurilor care intrau sau ieseau din tara imediat dupa statuarea dreptului la libera circulatie si anularea monopolului statului asupra comertului, eludand orice taxe sau legi, punea la grea incercare si cea mai avantata imaginatie.

Incepand cu guma de mestecat sau biscuitii si terminand cu materiale radioactive, piese de armanent si copii, totul s-a putut trafica in Romania anilor 1990-1996. In primii doi ani dupa caderea lui Ceausescu, am fost una dintre tarile cele mai vulnerabile pentru cei care derulau afaceri cu tigari. In conditiile in care nu fusesera definite interesele economice ale tarii, guvernele din acea perioada au admis aplicarea unei legislatii prin care tigaretele de import au fost scutite de taxe vamale: in asteptarea scrutinului care l-a consacrat pe Ion Iliescu drept presedinte al tarii cu un prim mandat constitutional, trebuia sa bem si sa fumam cat mai ieftin.

Gauri la buget de mii de miliarde de lei

Au fost anii in care s-au format si consolidat retelele (legale la acea vreme) de import ale tigarilor, prin filiere arabe. Mii de miliarde de lei au fost pierdute astfel de catre statul roman. Daca va mai aduceti aminte, in acei ani fabricile noastre de tigari au suferit pierderi imense, din cauza acestei concurente ilegale, ajungand practic in pragul falimentului.

Vorbind despre perioada 1990-1992, perioada de inflorire masiva a comertului cu tigari, cafea si alcool din import, este necesar sa mentionam ca aceste retele (inca o data, legale la acea vreme) aveau in fruntea lor nu de putine ori fosti activisti si securisti, persoane influente, cu multe legaturi in strainatate, dar si in randul "noii puteri", influente care explica lunga perioada lipsita de taxe vamale de care au fost scutite aceste retele de importatori.

Aceste persoane, carora li s-au atasat in scurt timp fosti ofiteri ai Securitatii de pe spatiul intern sau extern ramasi activi in "servicii" au reluat colaborarea lor cu informatori din randul rezidentilor arabi originari, in special, din Siria, Liban, Irak si Iordania, multi dintre acestia lucrand anterior pentru Securitate, dar si ca agenti dubli pentru serviciile de informatii din tarile arabe.

Cazul "cadru" este cel al lui Zaher Iskandarani, in legatura cu care Serviciul Roman de Informatii a confirmat prin vocea lui Virgil Magureanu la sedinta amintita din aprilie 1997 faptul ca inainte de 1989 s-a aflat in legatura cu fostul Departament al Securitatii Statului, fiind confirmata si apartenenta sa la servicii secrete straine (ca ofiter de informatii sirian).Magureanu a confirmat atunci inclusiv legaturile si complicitatile cu persoane importante din fosta administratie de stat si partide politice. Zaher si prietenii sai de atunci au construit, practic, portretul robot al celor care au conexat afacerile cu tigari din Romania cu marile retele mondiale de contrabanda.

Returnarea TVA-ului

Anul 1992, cand s-au introdus primele taxe vamale, reprezinta momentul in care firme si asocieri de firme (legale!) se transforma practic in paravane pentru filiere de contrabanda. Obisnuite cu castiguri fabuloase, persoane cu legaturi puternice in cercurile politice, militare si economice din Romania au cautat sa eludeze plata taxelor, si asa minime, impuse de Ministerul Finantelor. De la sfarsitul anului 1992, in timpul guvernarii Vacaroiu, cea mai mare parte din tigarile care s-au adus in Romania au intrat fie prin contrabanda directa, avand chiar sprijinul unor autoritati de la frontiera, dar mai ales prin subevaluare in vama.

In conditiile in care pe piata mondiala pretul unui bax cu tigari (500 pachete) incepea la 60 USD, asa-zisii importatori ai "mafiei arabe" prezentau acte vamale, evident false, prin care pretindeau ca au cumparat baxul de tigari cu 6 USD, ceea ce inseamna putin mai mult de 1 cent/pachet! In schimb, pe piata romaneasca tigarile erau puse in vanzare la pretul real al pietei, un pachet de tigari fiind comercializat la un pret intre 1 si 2 USD, depinzand de marca, adica de 100 sau chiar 200 de ori mai mare. Prin acest procedeu, statul roman a pierdut sume practic incalculabile, de ordinul miilor de miliarde.

Procedeul a fost dezvaluit la vremea respectiva de presa, care a adus la cunostinta opiniei publice aceste veritabile agresiuni la adresa bugetului national. Foarte rapid, contrabandistii si relatiile lor la nivel politic si administrativ au reactionat, prin stabilirea in vama a unui pret fix la tigarile de import, intre 50 si 150 USD/bax, in functie de marca tigarilor.

Chiar daca in continuare pretul era sub nivelul pietei mondiale, prin aceasta masura s-ar mai fi putut aseza lucrurile pe drumul cel bun, dar in paralel cu aceasta hotarare a existat o alta, mai discreta, care dadea dreptul celor care prezentau acte ca au cumparat tigarile cu mai putin decat valoarea fixa in vama, puteau sa primeasca ulterior diferenta din taxele platite.

Deci, daca un importator facea dovada ca a achizitionat tigarile cu 12 USD/bax, chiar daca el initial platea taxele corespunzatoare valorii de 40 USD/bax, ulterior i se restituia diferenta de taxe de la 40 USD/bax la 12 USD/bax, Simplu, ingenios si legal. Sigur ca ordinul se putea aplica diferentiat la unul sau la altul dintre "importatori" in functie de "trecerea" pe care o avea la autoritatile vremii. Poate ca, de aceea, la un cocteil, Hrebenciuc se confesa unui inalt functionar de stat prin 1999 cam asa: "voi nici macar nu stiti sa furati, ori noi am facut legi in baza carora sa putem fura!"

Stil si metode pentru bunuri de contrabanda

Intrucat cererea de tigari de import pe piata romaneasca a crescut progresiv, retelele constituite de contrabandisti si-au adecvat stilul si metodele, folosind practic toate caile de introducere a acestora in Romania (terestre, maritime, fluviale si, in final, aeriene), precum si o varietate de procedee de eludare a taxelor (cu acte fictive, fara acte, prin alte locuri decat punctele de vama etc.). Desi aparent actele de contrabanda nu au legatura intre ele, acestea au fost insa organizate de doar cateva grupuri, structurate pe tipuri de activitati si zone de aprovizionare. O sa le prezentam, cu tot cu activitatea lor, in episoadele urmatoare.

O prima incercare de stavilire a contrabandei, care prejudicia serios finantele tarii, a fost introducerea unor insemne pe pachetele de tigari, ca si la alcool. Povestea cu "timbrarea" s-a facut in scopul depistarii marfurilor care au intrat ilegal sau a accizarii produsului din tara. Dar a ramas o poveste. Inclusiv introducerea acestor taxe minimale, prin timbrarea pachetelor de tigari si a sticlelor de batura s-a facut cu timbre a caror gestiune nu a fost nici pana azi bine stabilita.

Timbrele au fost si sunt de o proasta calitate, usor de falsificat la cele mai simple dispozitive de multiplicat. Mai mult, haosul creat in gestiunea lor a condus la situatia de a face imposibil un bilant al actelor de import-export, ca si a calcularii taxelor si accizelor la producatorul din tara. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai stie ce, cum si cat anume s-a mai adus, produs, vandut in Romania. Nici macar Valer Dorneanu, in a carui vila in curs de constructie, de la Dambul Morii - langa Brasov - s-a gasit o mare cantitate de timbre falsificate. Normal, nici azi nu se stie de catre cine, sau cine le-a ascuns tocmai acolo.

Legi incomplete si permisive

Prin legi incomplete si permisive, prin necooperarea institutiilor care trebuiau sa se impotriveasca acestor practici, prin colaborarea interesata intre politicienii puterii si autoritati cu diferitele mafii, nu doar cu "mafia" unora dintre arabii ramasi la noi dupa 1989 (care a profitat, cum spuneam, de "culoarul" creat de razboiul iugoslav, pentru a pune pe picoare cu fostii lor "prieteni" din Securitate retele de contrabanda), Romania a tins sa se transforme ea insasi intr-un stat mafiot.

Noroc ca rezultatul alegerilor a fost altfel si noroc ca lumea interlopa araba nu a putut produce, dupa Nassar, Zaher, ori Michele Issa si altii un tip mai imaginativ ca Omar Hayssam, ori sa racoleze politicieni si securisti ceva mai inteligenti decat cei ce l-au sprijinit. Nu se poate vorbi de o "mafie araba" propriu-zisa, ci de un intreg sistem din care cetateni arabi, care datorita legaturilor lor in Orient le-au avut, s-a creat si a functionat, cel putin in primii opt ani de la Revolutie, ireprosabil. Noi le-am vandut arme (libanezilor, irakienilor si iranienilor) din productia militara pe stoc de dupa 1989, nepasandu-ne de nici un embargo, ei ne-au adus ce-am vrut si ne-a lipsit atata amar de ani: bautura straina, tigari straine, cafea naturala.

Si, din inconstienta unui sistem blocat in mentalitatile comunismului, datorita complicitatii interesate a acestui bloc comunisto-securist, Romania a putut figura, la loc de cinste, pe harta sprijinitorilor lui Osama ben Laden, fara ca pana acum sa fie pedepsit careva pentru complicitate la terorism - in afara lui Omar si a slugii sale credincioase Munaf, poreclit de angajatii sai romani, cu simpatie, "Pamatuf".

---

Despre autor: