Apropiatul acces al Romaniei in UE a determinat psihologii Centrului de Psihologie de Actiune si Psihoterapie (CPAP) sa atraga atentia asupra "conservei culturale" in care sunt crescuti si educati copiii si a impactului pe care acest lucru l-ar putea avea asupra capacitatii de adaptare si integrare a maturilor de maine in societate.

Alexandru Antonescu si Catalina Hetel, specialisti ai centrului, apreciaza ca Romania este un spatiu in care schemele sociale si interzicerea spontaneitatii si creativitatii la copii sunt principala forma de educatie. "Momentan, avem o formare bazata pe acumulari cantitative - cat mai multe limbi straine, cat mai multe probleme de matematica rezolvate.

Scopul educativ foarte raspandit in prezent in Romania este crearea a ceea ce psihologul J. L. Moreno numea , si nu dezvoltarea unei persoane autentice, cu emotiile sale creative, orientate spre reusita sociala", sunt de parere cei doi specialisti. Pentru acesti factori educationali, copilul este un robotel plin de cunostinte, caruia i se interzice insa contactul cu naturalul.

Jocul, de baza pentru integrarea in societate

Psihologii considera joaca in aer liber, in parcuri, in natura in general, ca un prim pas. "Jocul in natura cu alti copii sau cu adultii este principala modalitate prin care copilul cunoaste lumea inconjuratoare, isi dezvolta capacitatea de a intelege si de a invata", spun psihologii.In acelasi timp, jocul permite integrarea copilului in societate. Prin urmare, copilul care se joaca dobandeste experienta, jocul in echipa creste spiritul de competitie si autocontrolul.

El invata sa castige, dar si sa piarda, sa incerce mai mult si mai bine data viitoare, sa-si depaseasca limitele. "Si asta, chiar daca implica murdarire. Multi parinti interzic copiilor joaca in aer liber pentru ca se murdaresc si astfel ii fac de ras", precizeaza Antonescu. "Aceste interdictii in copilaria mica au insa efecte grave ulterior asupra maturului."

Descoperirea naturalului - batul dintr-un copac este un bat pentru fiecare dintre noi, pentru copil, acesta poate deveni orice - un cal, o masina, o modalitate de intalnire cu alti copii.El apreciaza protejarea excesiva este expresia temerilor parintilor si nicidecum nu exprima ceea ce simt copiii. "Putem sa lasam un copil sa descopere natura. Mai tarziu, va proceda similar cu societatea, cu lumea din jurul sau", spune Antonescu.

Citeste si:

Contactul cu natura este benefic

Sportul este o alta forma de manifestare si de educatie, considera psihologii CPAP. El devine un element de dezvoltare a structurii psihice. Este cunoscut ca a lasa copilul sa faca sport nu este intotdeauna comod pentru parinti. "Este necesar un mediu sigur pentru copii, dar asta nu inseamna ca daca copilul se loveste sau se murdareste cu praf si zgura cand joaca tenis trebuie sa-i interzicem accesul la sport", spune Antonescu.

Intrarea in contact cu natura, fie ca este vorba despre un ajutor dat parintilor la gradinarit sau de construirea unui ierbar sau insectar sunt lucruri benefice pentru personalitatea oricarui copil. Practic, nu li se vorbeste abstract despre diferite notiuni precum buburuza, cerneala sau lipici, ci li se arata practic ce inseamna acestea, cum se produc si ce inseamna sa intri in contact cu ele.

Rigiditatea parintilor ridica probleme abia la maturitate

Acei copii carora li se interzice spontaneitatea, creativitatea, contactul cu naturalul nu vor sti cum sa reactioneze cand se vor afla in situatii pe care nu le-au mai intalnit pana atunci sau cand nu va exista cineva langa ei sa le spuna ce sa faca. Astfel, la varsta adulta pot aparea disfunctii in plan psihologic. "Apoximativ 75% din cazurile consiliate la noi in centru au la baza atacurile de panica.

Este inutil sa subliniem ca aceste manifestari scot la suprafata copilul cu restrictiile, schemele si sabloanele lui, toate impuse de parinti pe perioada copilariei. Daca un copil isi exemplifica aplecarea spre desen, pictand in palma, nu inseamna ca trebuie pedepsit pentru ca s-a murdarit", a conchis Antonescu.